Amenoreea

Context general

Gonadostatul, format din SNC, hipotalamus, hipofiză şi ovare reprezentă sistemul principal implicat în reglarea reproducerii umane şi se acreditează ideeea că funcţia puls generatoare a hipotalamusului îndeplineşte rolul principal în monitorizares (direcţionarea) ciclului menstrual.

Secreţia hipotalamică pulsatilă de GnRH (gonadoliberină) în circulaţia port-hipofizară devine crucială în susţinerea proceselor complexe care periodic culminează cu ovulaţia, însă pe de altă parte un ciclu menstrual nu ar putea surveni fără validarea unor semnale periferice reprezentate de hormonii steroizi ovarienini şi/sau diferite informaţii nervoase centrale sau periferice.

Hipotalamusul acţionează ca un integtator al funcţiilor nervoase şi endocrine cu ajutorul mecanismelor controlului feed-back (cu buclă lungă, scurtă şi ultra scurtă) în reglarea proceselor funcţiei menstruale/reproductive, constituind puntea de legătură dintre reglarea nervoasă şi şi cea endocrină.

Reglarea secreţiei hipofizare de gonadotropi: LH şi FSH este mediată de acţiunea stimulatoare a GnRH-ului, astfel concentraţia crescută de gonadoliberină stimulează secreţia, în timp ce secreţia scăzută induce doar un efect de impregnare.

Ovarul matur sintetizează şi secretă hormonii steroizi sexuali: estrogenii, progesteronul, androgenii precum şi o serie de precursori, fiind sursa principală de estrogeni, deşi conversia precursorilor androgenici în alte ţesuturi (adipos) reprezintă o sursă importantă de estrogeni.

În toate cazurile în care producţia optimă de estrogeni se cordonează cu secreţia corespunzătoare de progesteron de-a lungul ciclului menstrual survin sângerări periodice regulate, ca urmare a descuamării şi exteriorizării stratului funcţional endometrial.

Ciclul menstrual debutează doar în momentul în care hipotalamusul femeii devine apt să elibereze GnRH-ul, de o manieră pulsatilă, hipofiza anterioară răspunzând printr-o secreţie pulsatilă de FSH şi de LH, iar FSH-ul secretat înduce maturarea foliculilor ovarieni precum şi secreţia de estradiol, al cărui vârf secretor declanşează valul mediociclic ovulator de LH, concentraţia crescută de LH determinând ruptura foliculului dominant, care după ovulaţie evoluează spre formarea corpului luteinic, care secretă progesteronul.

În absenţa fertilizării scăderea estrogenilor şi progesteronului stimulează hipotalamusul să secrete GnRH şi în acest fel un nou ciclu menstrual reîncepe.

Tulburările/afecţiunile care afectează funcţionalitatea normală a axul neuro-endocrin (axul SNC-hipotalamo-hipofizo-ovarian-SR) pot determina absenţa şi/sau dispariţia ciclului menstrual şi/sau o serie de tulburări/dereglări (menstruale), asociate unui deficit estrogenic şi/sau unui exces androgenic, cu corolarul efectelor secundare (consecutive).

Amenoreea şi oligomenoreea sunt induse în general de aceleaşi cauze difuncţionale (endocrine), în timp ce defectele şi/sau modificările morfologice (anatomice) reprezintă doar cauze rare.

AMENOREEA

Definiţie

Amenoreea reprezintă absenţa şi/sau încetarea fluxului catamineal (menstrual), fiind un eveniment fiziologic (ameoree fiziologică) în sarcină, înaintea instalării normale a menarhei şi după instalarea climaxului (menopauzei).

Spre deosebire de amenoreea fiziologică, amenoreea patologică este definită ca absenţa (dispariţia) ciclului menstrual pentru un interval de timp de cel puţin 3 - 6 luni de zile de-a lungul vieţii reproductive (în absenţa sarcinii), între vârsta de 16 (18) ani (considerată vârsta limită a instalării menarhei tardive/întârziate) şi vârsta de 40 ani (care separă menopauza prematură de cea normală).

Pentru definirea noţiunii de amenoree unii autori pretind (acceptă) o absenţă a menstruaţiei timp de 12 luni de zile, dar ori ce înterval de timp recomandat pentru definirea cronologică a amenoreei este ales în mod arbitrar/aleator şi reflectă de fapt suprapunerea celor două entităţi: amenoreea şi oligomenoreea.

Incidenţa

Amenoreea survine (poate surveni) la 1 - 2% (3%) dintre femeile aflate la vârsta reproductivă.

Clasificare

¤ Amenoreea primară (lipsa menarhei la vârsta de 16 ani sau şi mai

tardiv)

¤ Amenoreea secundară (cu prezenţa menstruaţiei în antecedente).

Trebuie subliniat un fapt important şi anume că amenoreea este doar un simptom şi nu un diagnostic, fiind o trăsătură caracteristică a mai multor afecţiuni distincte.

Etiologie

Amenoreea poate apărea după orice fel de disfuncţie survenită în funcţionalitatea normală a gonadostatului sau poate rezulta din unele anomalii anatomice (malformaţii), tulburări endocrine, boli cronice, sau după o anumită medicaţie şi/sau determinată de un mediu stresant.

Din punct de vedere etiologic amenoreea este aproape întotdeuna de natură endocrină (99%) şi doar rareori sunt determinate de prezenţa unor afecţiuni anatomice (1%).