Antibiotice bacteriostatice - Tetraciclinele

INTRODUCERE

Antibioticele sunt un grup de substante de origine naturală sau sintetică, produse de diverse specii de microorganisme (bacteria, fungi, actinomicete), care poseda proprietati bacteriostatice sau bactericide. Se folosesc in tratamentu maladiilor infectioae, plarazitare si a unor afectiuni oncologice. De regula, antibioticele actioneaza asupra celulei bacretiene prin mecanisme specific, fiind pastrata viabilitatea celulelor gazda.

Tetraciclinele sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg. Folosirea lor este actualmente limitata din cauza frecventei relativ mari a tulpinelor bacteriene rezistente la tetracicline. Teraciclinele sunt antibiotice produse de diferiti Srteptomices. Ele cuprind in structura un nucleu policiclic naftacencarboxamidic. Au actiune bacteriostatica fata de un numar mare de microorganisme patogene.

Tetraciclinele sunt actualmente rareori folosite ca antibiotice de prima alegere, din cauza frecventei mari a rezistentei bacteriene si a fenomenelor nedorite legate de spectrul foarte larg de actiune. Indicatiile terapeutice sunt : infectii cu germeni sensibili la tetracicline. Sunt utile in infectii cu chamydia, lichetii, in boli produse de microplasme. Se mai indica in bruceloza, ,frbra recurenta, holera, infectii urinare, in bronsite cronice, in prostatire, in infectii cu germeni anaerobi sensibili. Pot fi utilizate cu succes in tratamentul diferitelor forme de acnee. Deasemenea pot fi utile in sifilis, actinomicoza, antrax, dizenterie, angia Vincent, infectiile cu Listeria, pneomonia pneumococica. Sunt mentionate utilizari ale tetraciclinelor si in boli produse de spirochete, unele conjunctivite, sinuzite, otite, mastoidite, osteomelite. Conform antibioigramei mai pot fi administrate in endocardite bacteriene.

CAPITOLUL I. Antibioticele - Tetraciclinele

I.1. Antibioticele

I.1.1. Particuaritățile antibioticelor

Antibioticele sunt un grup de substante de origine naturală sau sintetică, produse de diverse specii de microorganisme (bacteria, fungi, actinomicete), care poseda proprietati bacteriostatice sau bactericide. Se folosesc in tratamentu maladiilor infectioae, plarazitare si a unor afectiuni oncologice. De regula, antibioticele actioneaza asupra celulei bacretiene prin mecanisme specific, fiind pastrata viabilitatea celulelor gazda.

1. Punctul-țintă de actiune al antibioticelor este situat nu in țesuturile umane(sau animale), ci în celula microorrganismuui;

2. Activitatea antibioticelor nu este stabilă, ea diminuînd la administrarea lor îndelungată din cauza rezistentei dobindite;

3. Microoganismele, care au devenit rezistente antibioticelor, prezintă pericol nu numai pentru pacienții, purtători ale acestora, dar si pentru multe alte peroane îndepartate în timp și spațiu;

4. Pentru multe substanțe antimicrobiene este characteristic “efectul post-antibiotic”. Antibioticile își exercită efectul specific și după ce concentrația plasmatică a scazut sub concentratia minina inhibitorie.

I.1.2. Clasificarea antibioticelor

- După structura chimică:

1. Antibiotice b-lactamice: peniciline, cefalosporine.

2. Aminoglicozide: streptomicina, gentamicina.

3. Gicopeptide: vancomicina, teicoplanina

4. Tetraciclinele: tetraciclina, doxiciclina, oxitetraciclina.

5. Macrolide: eritromicina, djozamicina, midecamicina

6. Polimixinele: polimixina M si B.

7. Chinolonele: acidul oxoinic, acidul pipemidinic.

8. Lincosamidele: lincomicina, clindamicina.

9. Derivați ai dioxiamfenipropanului: cloramfeniclolul.

10. Antibiotice din diverse grupe: fuzidina, rifampicina, fosfomicina