Aparatură de Ventilație Biomedicală

Caracterizarea aparatelor biomedicale

Prin aparate biomedicale, în "sens larg", se înţeleg sistemele tehnice utilizate în cercetarea, diagnosticarea, terapia şi supravegherea sistemelor biologice. În "sens restrâns", se înţeleg aparatele utilizate în cercetarea, diagnosticarea, terapia, protezarea şi supravegherea organismului uman.

O clasă importantă a aparaturii biomedicale o constituie aparatura electromedicală şi în cadrul acestei clase, ponderea o deţine aparatura electronică. Utilizarea cu precădere a aparatelor electronice se explicăprin următoarele:

- Permit obţinerea rezultatului, de regulă, imediat;

- Oferă posibilitatea explorării nedestructive în majoritatea cazurilor: pot realiza amplificări mari şi, deci, permit explorarea unor mărimi de valori extrem de reduse;

- Asigură urmărirea proceselor în timp îndelungat, întrucât măsurătorile pe cale electronică nu influenţează activitatea biosistemelor;

- Oferă posibilitatea teletransmisiei datelor.

Aparatele biomedicale se utilizează pe scară largă, în prezent, în:

- instituţiile medicale: laboratoare de cercetare pentru studiul structurii şi funcţionalităţii organismului uman;

- cabinetele medicale din clinici şi spitale pentru diagnosticşi terapie;

- sanatorii pentru tratamentul bolilor cronice;

- clinici, spitale şi ambulanţe pentru acordarea primului ajutor şi pentru supravegherea pacienţilor;

- sălile de operaţie pentru anesteziere şi ca mijloace de lucru în procesul operaţiei;

- saloanele de reanimare, în scopul restabilirii funcţiilor vitale ale organismului.

În afara aparatelor biomedicale folosite în instituţiile medicale, se producşi se răspândesc tot mai mult aparatele biomedicale purtate de individ şi cele folosite la domiciliu pentru controlul parametrilor fiziologici şi pentru tratament. De asemenea s-au făcut progrese însemnate în construcţia protezelor-aparate medicale destinate înlocuirii morfologice sau funcţionale a membrelor corpului sau segmentelor de membre, a organelor, a danturii.

Clasificarea aparatelor biomedicale

A. După destinaţie aparatele medicale se grupează astfel:

- aparate pentru diagnostic şi cercetare: termometre, stetoscoape, fonocardiografe, electrocardiografe, electroencefalografe, electromiografe, electroretinografe, balistocardiografe, aparate pentru măsurarea conductivităţii pielii, reografe de impedanţă pulmonară sau vasculară, aparate Röntgen;

- aparate pentru terapie: stimulatoarea ale sistemului nervossau muscular, băi de curent continuu, aparate pentru electroliză, aparate pentru electoforeză, aparate pentru diatermie cu unde scurte saumicrounde, ionozatoare, aparate cu radiaţii X, cu radiaţii gama, dsau cu fascicule de electroni generatoare de infraroşii, generatoare de ultraviolete, vibratoare, aparate de masaj;

- aparate pentru chirurgie: bisturie, aparate pentru electrocauterizare;

- aparate pentru supraveghere şi control: aparate pentru anestezie;

- aparate pentru sterilizare;

- proteze.

B. După principiul de funcţionare se disting: aparate mecanice, optice, electrice, electronice, aparate cu ultrasunete, aparate cu radiaţii, echipamente complexe.

C. După regimul de funcţionare, aparatele biomedicale pot fi: cu regim de funcţionare de lungă durată, cu regim intermitent, cu regim de fumcţionare de scurtă durată.

D. După protecţia contra electrocutării, aparatele electromedicale se împart în următoarele clase (STAS 11054-78):

- Clasa O: cuprinde aparatele la care protecţia împotriva electrocutării este realizată numai prin izolaţia de bază, ele nefiind prevăzute cu mijloace de racordare a părţilor metalice accesibile la conductorul de protecţie al instalaţiei fixe, astfel că, în caz de defectare a instalaţiei de bază, protecţia contra electrocutării rămâne numai pe seama mediului ambiant;

- Clasa I: cuprinde aparatele la care protecţia împotriva electrocutării este realizată nu numai prin izolaţia de bază, ci şi printr-o măsură de protecţie suplimentară: racordarea tuturor părţilor metalice accesibile la conductorul de protecţie care face parte din instalaţia electrică fixă de alimentare şi care este legat la pământ sau la nulul de protecţie, astfel că părţile metalice accesibile să nu devină periculoase în cazul defectării izolaţiei de bază;