Artropatii Inflamatorii și Degenerative

I. Introducere

Definitie. Articulatiile sunt formatiuni structurale de legatura dintre oase. In functie de mobilitatea pe care o permit, ele se clasifica in:

• Articulatii fixe: nu permit miscarea sau permit miscari reduse (ex.: oasele cutiei craniene)

• Articulatii mobile: permit miscari de flexie, extensie, abductie, rotatie sau miscari combinate; capetele oaselor au cartilaje articulare hialine. Intre ele exista o cavitate articulara cu lichid sinovial. La unele articulatii, in cavitatea articulara exista discuri sau meniscuri articulare din cartilaj fibros.

• Articulatiile semimobile: permit mobilitate redusa, suprafetele articulare fiind aproape plane (ex.: articulatiile dintre corpurile vertebrelor)

Elemente anatomice. Articulatiile sunt alcatuite din:

• Cartilaj articular – format din tesut cartilaginous hialin, cu rol de amortizare a presiunii exercitate de greutatea corpului si de protectie a suprafetelor articulare;

• Capsula articulara – leaga capetele oaselor ca un manson; contine tesut fibros si este captusita de membrana sinoviala (membrane seroasa, bogat vascularizata si inervata);

• Suprafete articulare

- sferice (capul humerusului si femurului);

- concave (cavitatea glenoida a scapulei);

- in forma de mosor;

• Ligamentele articulare – formatiuni fibroase, care intaresc articulatia;

• Cavitatea articulara – spatiul virtual dintre capetele oaselor unei articulatii si capsula articulara, care mentin in contact suprafetele articulare;

• Lichidul sinovial – lubrifiant (diminueaza frecarea si favorizeaza alunecarea)

Functional, articulatia este organul miscarii. Miscarile articulare sunt de mai multe feluri: alunecare, rostogolire, rotatie si opozitie.

Structura. Elementele anatomice constitutive ale articulatiilor, enumerate mai sus, reprezinta un singur tip de tesut conjunctiv. Este tesutul de jonctiune si conjunctive alcatuit din celulele conjunctive: fibrocite, fibre conjunctive (colagene) si substanta fundamentala, care uneste toate aceste elemente si asigura unitatea si soliditatea tesutului; primele alterari tisulare ce caracterizeaza reumatismul sunt localizate pe substanta fundamentala.

Clasificare. Reumatismul (de la cuvantul grec “rheuma”=curgere) este o afectiune care intereseaza predominant articulatiile. Termenul vrea sa sugereze caracterul curgator, fluxionar sau chiar migrator al manifestarilor articulare. Manifestarile reumatice sunt foarte variate si sunt determinate de cauze diferite: cunoscute (microbiene sau nemicrobiene) si necunoscute inca.

Desi in acceptia larga si curenta a notiunii termenul de “rheumatism” a devenit aproape sinonim cu “suferinta articulara”, trebuie sa spunem totusi ca exista si forme de reumatism nearticular, acolo unde este tesut conjunctiv (ex. muschii). De aici si cea mai acceptabila clasificare, care imparte reumatismul ca boala, in doua mari categorii, si anume: articular si nearticular (abarticular).

Sub numele generic de "reumatism" se denumesc, popular, afectiuni diferite, caracterizate prin dureri articulare. Acestea se impart in doua mari categorii: artrozele si reumatismele inflamatorii. Reumatismul poate afecta orice articulatie din corp, provocand o suferinta acuta sau cronica. Artroza este provocata de imbatranirea si fragilizarea articulatiilor (printre cauze: obezitatea, malformatiile, surmenajul articular etc.), in schimb cauzele reumatismelor inflamatorii nu sunt bine cunoscute.

II. Boli reumatice infectioase

1. Reumatismul articular acut

2. Sindromul Reiter

3. Reumatismul secundar infectios

4. Reumatismul prin boli infectioase

1. Reumatismul articular acut (R.A.A.) / febra reumatica / reumatism infectios / reumatism Bouillaud

Este o boala secundara unei infectii cu strptococi, in care se observa una sau mai multe din manifestarile: poliartrita acuta mobila, cardita (orice proces inflamator care afecteaza cordul), coree (denumire data unor boli sau sindroame ale sistemului nervos, cu etiologie variabila al caror simptom dominant consta din miscari involuntare cu caracter segmentar, aritmice, rapide, dezordonate, lipsite de finalitate), noduli subcutanati, eritem marginat. Bolnavul este expus recaderilor ce pot agrava leziunea cardiaca.

R.A.A. este o boala a tesutului conjunctiv, interesand intregul organism, afectand cu predilectie inima si articulatiile, avand caracter infectios, debut acut si evolutie cronica, intrerupta de perioade acute. Manifestarile articulare ale R.A.A. sunt trecatoare, putandu-se vindeca fara urme, cele cardiace sunt importante si grave, putand conduce la invaliditate sau moarte.