Aspecte ale Depresiei in Schizofrenie

Imagine preview
(6/10 din 3 voturi)

Acest referat descrie Aspecte ale Depresiei in Schizofrenie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 128 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 9 puncte.

Domenii: Medicina, Psihologie

Cuprins

I. PARTEA GENERALĂ
Capitolul 1
Date generale privind schizofrenia 5
1.1 Definiţie şi istoric 5
1.2 Prevalenţă 7
1.3 Pattern familial 7
1.4 Elemente specifice culturii, etăţii şi sexului 8
1.5 Evoluţie 10
Capitolul 2
Semne şi simptome în schizofrenie 12
2.1 Semne şi simptome în schizofrenie 12
2.2 Elemente şi tulburări asociate 19
Capitolul 3
Clasificarea schizofreniei 21
3.1 Generalităţi 21
3.2 Clasificarea tipurilor de schizofrenie conform ICD-10 22
3.3 Clasificarea subtipurilor de schizofrenie conform DSM-IV 23
3.4 Forme clinice 23
3.4.1 Schizofrenia paranoidă 23
3.4.2 Schizofrenia hebefrenă 24
3.4.3 Schizofrenia catatonică 25
3.4.4 Schizofrenia nediferenţiată 27
3.4.5 Schizofrenia reziduală 27
3.4.6 Schizofrenia simplă 28
3.4.7 Alte forme de schizofrenie 29
Capitolul 4
Diagnosticul în schizofrenie 30
4.1 Criteriile de diagnostic pentru schizofrenie 30
4.2 Diagnostic diferenţial 31
Capitolul 5
Tratamentul în schizofrenie 35
5.1 Strategii generale de tratament 35
5.2 Tratamentul medicamentos în schizofrenie 36
5.2.1 Alegerea medicamentelor 37
5.2.2 Dozaj 38
5.2.3 Întreţinerea 38
5.2.4 Alte medicamente 39
5.3 Terapia electroconvulsivantă 39
5.4 Tratamentul medicamentos versus psihoterapie 39
5.5 Generalităţi despre tratamentul psihosocial 41
Capitolul 6
Riscul suicidar 43
6.1 Epidemiologie 43
6.2 Factori de risc 44
6.3 Metode de a reduce riscul suicidului 45
6.4 Medicaţie 45
Capitolul 7
Evaluarea modificărilor din schizofrenie 47
7.1 Istoricul şi evoluţia instrumentelor de evaluare 47
7.2 Instrumente de evaluare clinică 51
7.2.1 Interviul clinic 51
7.2.2 Interviurile structurate 53
7.2.3 BPRS 54
7.2.4 Alte instrumente de măsurare 56
7.3 Evaluarea simptomelor negative 57
7.3.1 Generalităţi 57
7.3.2 SANS 58
7.3.3 PANSS 59
7.3.4 Scala Hamilton 63
Capitolul 8
Date generale privind episodul depresiv 65
8.1 Definiţie şi etiopatogenie 65
8.2 Clasificare 68
8.2.1 Clasificarea ICD-10 68
8.2.2 Clasificarea DSM-IV 68
8.3 Diagnostic diferenţial 72
8.4 Tipuri de episod depresiv 74
8.4.1 Episod depresiv uşor 76
8.4.2 Episod depresiv moderat 77
8.4.3 Episod depresiv sever, fără simptome psihotice 77
8.4.4 Episod depresiv sever, cu simptome psihotice 78
8.4.5 Alte episoade depresive 79
8.4.6 Episod depresiv nespecificat 79
II. PARTEA SPECIALĂ
Capitolul 9
Obiective, material şi metodă 80
9.1 Obiectivele lucrării de diplomă 80
9.2 Material şi metodă 81
Capitolul 10
Rezultate, concluzii, anexe 88
10.1 Rezultatele obţinute 88
10.2 Concluzii 118
10.3 Anexe 120
BIBLIOGRAFIE 125

Extras din document

I. PARTEA GENERALĂ

Capitolul 1

Date generale privind schizofrenia

1.1 Definiţia şi istoricul bolii

Schizofrenia este un sindrom clinic cu o psihopatologie variabilă dar profund distructivă, care implică percepţia, gândirea, emoţia şi comportamentul. Expresia acestor simptome variază la pacienţi, în timp, dar efectul cumulativ al acestei boli este întotdeauna sever şi de cele mai multe ori pe termen lung.

Cele mai multe simptome care le observăm şi astăzi la pacienţii cu schizofrenie, au fost descoperite şi studiate cu mult timp în urmă. Vechii greci descriau iluzia grandorii, paranoia, şi deteriorarea funcţiilor cognitive şi a personalităţii. Dar aceste simptome au fost considerate atunci ca fiind rezultatul situaţiei sociale. Dar, atâta timp cât aceste simptome nu au fost neapărat prezente doar in schizofrenie, nu au putut fi de fapt asociate, în acele vremuri, cu ceea ce astăzi numim schizofrenie. Într- adevăr, câţiva care au studiat toate acestea, au argumentat că schizofrenia are o origine relativ recentă.

În timpul secolului al optsprezecelea schizofrenia nu a pus mari probleme nici ca studiu şi nici ca tratament. A doua jumătate a secolului al optsprezecelea a adus descrierea mai multor categorii clinice, dar a lipsit o conceptie generală de integrare a manifestărilor diverse ale bolii mentale într- un sindrom clinic distinct.

În descrierile lor, Kraepelin şi Bleuler prezintă schizofrenia ca o boală persistentă caracterizată prin fragmentarea funcţiei mentale. Kraepelin face un studiu comparativ

între boala maniaco-depresivă şi demenţa precoce (sau demenţa tinerilor ) şi subliniază ceea ce crede că este caracteristic şi anume prognosticul prost pe termen lung în cazul demenţei precoce, comparativ cu relativa nedeteriorare în cazul bolii maniaco-depresive.

Bleuler consideră ca principale caracteristici: pierderea asocierilor şi tocirea afectivă, în timp ce halucinaţiile şi iluziile sunt caracteristici accesorii.

Schneider atribuie însă o importanţă specială halucinaţiilor şi iluziilor, pe care le consideră frecvente în schizofrenie şi mai rare în alte tulburări. Centrarea pe halucinaţii şi iluzii a fost întărită de succesul blocanţilor de dopamină în diminuarea acestor simptome. Eficacitatea blocanţilor de dopamină a devenit principalul susţinător al ipotezei că schizofrenia este o tulburare neurohormonală caracterizată prin exces de neurotransmiţător dopaminergic. În ciuda succesului blocanţilor dopaminergici, mai mulţi pacienţi au rămas cu serioase incapacităţi, vieţile lor fiind fragmentate de simptomele Bleuriene persistente. Un nou concept de boală a fost cerut.

Pe baza muncii echipei sale la Hospital Park Northwick în 1970, Crow a propus două dimensiuni majore ale psihopatologiei în schizofrenie: tipul I, cuprinzând simptome pozitive ca iluziile, halucinaţiile şi dezorganizarea gândirii care tind sa fie trecătoare; tipul II cuprinzând simptome negative ca sărăcia limbajului şi tocirea afectivă care tind să persiste. A propus că aceste două sindroame reflectă două dimensiuni ale psihopatologiei: o tulburare neurohormonală care generează tipul I de sindrom, şi o anormalitate structurală centrală care genereaza al doilea sindrom.

Conceptul de simptome negative al lui Crow s- a centrat pe sărăcia limbajului şi pe tocirea afectivă, deficienţe în activitatea mentală care nu au putut fi evaluate în interviul clinic. Totuşi, mai mulţi pacienţi care în viaţa de zi cu zi sufereau de incapacităţi, nu manifestau nici unul tocire afectivă sau sărăcie a limbajului în cadrul gradului standard. Să fie simptomele negative mai vag de definit?

Andreasen (1982) susţine un concept mai larg despre simptomele negative şi de asemenea o scală de evaluare, Scala de evaluare a Simptomelor Negative (SANS) care cuprinde cinci subscale: tocirea afectivă, lipsa logicii, lipsa voinţei, anhedonia, şi slăbirea atenţiei. Cei mai mulţi itemi, în special lipsa voinţei şi anhedonia, sunt scoruri ale performanţei relatate în viaţa de zi cu zi. SANS întruchipează un concept larg al

simptomelor negative, dar este oare prea larg? O varietate de factori pot împiedica performanţele de zi cu zi.

Numeroşii factori biologici, psihosociali şi sociali relevanţi pentru a înţelege şi a trata persoanele cu schizofrenie. , necesită un model medical larg şi evită reducerea la un singur nivel în cadrul funcţionării organismului. Un model larg care să integreze de la nivelul molecular şi până la cel psihosocial, este necesar pentru a descrie schizofrenia, pentru a justifica astfel limitele influenţei patogenice, şi pentru a susţine tratamentul şi reabilitarea bolnavilor de schizofrenie.

1.2 Prevalenţă

Schizofrenia a fost observată în întreaga lume. Prevalenţa printre adulţi a fost raportată adesea a se situa între 0,5% şi 1,5%, incidenţa anuală situându-se cel mai frecvent între 0,5 şi 5 la 10.000. Estimări ale incidenţei peste acest domeniu au fost raportate pentru unele grupuri populaţionale, de exemplu: o incidenţă foarte ridicată la cea de a doua generaţie de afrocaraibieni stabiliţi în Regatul Unit.

Studiile efectuate sugerează unele variaţii geografice şi istorice în incidenţă. De exmplu un risc crescut a fost constatat printre indivizii crescuţi în mediul urban comparativ cu cei crescuţi în mediul rural, precum şi un declin gradual al incidenţei la cei din cohortele de naştere mai recente.

1.3 Pattern familial

Rudele biologice de gradul I ale indivizilor cu schizofrenie au un risc de schizofrenie care este de aproape zece ori mai mare decât cel al populaţiei generale. Ratele de concordanţă pentru schizofrenie sunt mai mari la gemenii monozigoţi decât la gemenii dizigoţi. Studiile pe adoptaţi au arătat că rudele biologice ale indivizilor cu

schizofrenie au un risc crescut pentru schizofrenie, pe când rudele adoptive, nu. Deşi multe date sugerează importanţa factorilor genetici în etiologia schizofreniei, existenţa unei rate discordante considerabile între gemenii monozigoţi indică, de asemenea, importanţa factorilor de mediu. Unele rude ale indivizilor cu schizofrenie pot avea, de asemenea un risc crescut pentru un grup de tulburări mentale, denumit cu termenul de spectru al schizofreniei. Desi limitele exacte ale spectrului rămân neclare, studiile familiale şi pe adoptaţi sugerează că acesta include probabil tulburarea schizoafectivă şi tulburarea schizotipală. Alte tulburări psihotice şi tulburările de personalitate paranoidă şi evitantă pot aparţine, de asemenea, spectrului schizofreniei, dar există puţine probe în acest sens.

Fisiere in arhiva (1):

  • Aspecte ale Depresiei in Schizofrenie.doc

Alte informatii

ASPECTE ALE DEPRESIEI IN SCHIZOFRENIE.zip