Astmul bronsic

Preocuparea pentru îngrijirea copiilor a fost și rămâne unul dintre țelurile umanitare ale medicinei.

Promovarea și menținerea sănătății, precum și prevenirea îmbolnăvirilor sunt obiective importante în actualul sistem de sănătate. Medicina zilelor noastre are un caracter profund profilactic, incluzând dreptul la sănătate și datoria de a o păstra, având permanent în vedere faptul că existența omului este condiționată de boli.

Subiectul acestei lucrări este reprezentat de astmul bronșic, o afecțiune în care întâlnim predispoziția familială sau alte boli atopice. În ultimele decenii, numeroase studii epidemologice au arătat o incidență variabilă în funcție de vârstă. Astmul la copii debutează în special în primii 5 ani de viață și este mai frecvent la băieți decât la fete, spre adolescență raportul se egalizează. Astmul cu debut precoce are un prognostic mai bun, simptomele dispărând în 55% din cazuri în următorii 10 ani de la debut (face excepție de la regulă astmul cu debut de sugar).

Am ales ca temă „Particularități de îngrijire a copiilor cu astm bronșic” deoarece din punct de vedere patogenic, astmul este o boală cronică inflamatorie a căilor bronșice (dovedită prin studii obiective, biopsie endobronșică și lavaj bronhoalveolar).Intensitatea procesului inflamator cronic este elementul esențtial al patogeniei bolii, inflamația reducând semnificativ diametrul căilor respiratorii pe de o parte, iar pe de altă parte condiționând direct gradul de hiperactivitate bronșică.

Riscul de astm bronșic la copiii cu hiperactivitate bronșică este condiționat de mai mulți factori: cel mai important este atopia (85-90% din astmatici sunt atopici), dar dintre atopici (cu teste cutanate pozitive) doar 20% sunt astmatici. Nu se cunosc încă resorturile intime ale relației atopie-astm-alergie respiratorie.

Alți factori de risc incriminați sunt, în ordinea frecvenței: infecția respiratorie precoce, mai ales în primii 2 ani de viață(în special virusul sincițial respirator), astmul sau atopia la părinți, fumatul matern, sexul și rasa.

Evoluția în timp a incidenței astmului bronșic, schimbarea conduitelor terapeutice și de îngrijire a copiilor, evoluția medicinei și a complianței bolnavilor la tratament, consecințele acestor boli pe termen scurt și tendința la recidive, m-au făcut să consider acest subiect unul de maximă importanță în evoluția mea medicală, motiv pentru care l-am abordat în conținutul acestei lucrări.

Lucrarea este structurată in două părți: partea generală, care evidențiază aspectele clinice cele mai importante ale astmului bronșic și partea personală include rolul asistentului medical în îngrijirea copiilor cu astm bronșic.

Prin studierea cazurilor prezentate în partea personală am ajuns la o înțelegere și cunoaștere mai profundă a ființei umane și a modului în care se pot iniția și întreține relații interpersonale cooperante bazate pe respect între membrii echipei de îngrijire și cel îngrijit.

Activitatea noastră, a asistenților medicali este rezultatul amestecului dintre „ încredere” și „conștiință”, cere vocație, dăruire, respect, sacrificii, empatie, profesionalism.

Scopul pregătirii noastre este îmbunătățirea calității vieții pacienților noștri, evidentă fiind aplecarea spre latura umană a actului medical, principiul urmat fiind: „noi vindecăm oameni și nu boli”.

Astfel folosind o variată bibliografie de specialitate și însușindu-mi noțiunile de nursing în cadrul orelor de curs și în stagiul clinic, am evidențiat importanța acestei afecțiuni și a rolului asistentului medical în îngrijirea acestor copilași .

CAPITOLUL II

PARTEA GENERALĂ

1. DEFINIȚIE

Astmul bronșic este din punct de vedere clinic o stare de hiperactivitate bronșică la stimuli exogeni și endogeni, având ca expresivitate clinică creșterea rezisenței la fluxul de aer, reversibilă sau parțial, spontan sau sub tratament și tradusă prin episoade de dispnee expiratorie. [1]

Astmul bronșic este o boală inflamatorie, cu evoluție cronică, ce debutează in copilărie sau în primii ani ai adolescenței. Copiii cu astm bronșic respiră greu, din cauza îngustării căilor respiratorii și a producției de mucus. Netratată, această afecțiune poate determina schimbări permanente la nivelul bronhiilor și, implicit, afectarea plămînilor, existand un risc crescut de complicații precum bronșita sau pneumonia.

2. ETIOLOGIE

În etiologia astmului bronșic încă există conceptul a 2 tipuri:

- astmul extrinsec, dezvoltă boala precoce, există predispoziție familială pentru astm sau alte boli atopice, poate asocia alte manifestări atopice (cutanate,rinită,etc) există alergeni incriminați și istoric corelat cu boala la alergenul trigger (polen,praf,etc.) testele cutanate și mai ales testele de provocare bronșică la alergenul incriminat sunt pozitive, IgE crescute în ser global și specific și în fragmentul bioptic obținut prin broșaj bronșic sau chiar nazal, eozinofiile crescute în sânge, în spută și în lichidul de lavaj bronșic.