Boli cu transmitere sexuală

BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA

BTS este un termen generic aplicat pentru o serie de boli infectioase care se transmit, in special, pe calea sexului vaginal, anal si oral. Efectele lor nu se reduc doar la organele reproductive si ele nu implica neaparat activitatea sexuala. In marea majoritate a cazurilor agentii patogeni patrund in organism prin membranele mucoase - suprafetele umede si calde ale vaginului, uretrei, anusului si cavitatii bucale. Totusi, în unele cazuri contactul cu pielea infectata poate fi suficient pentru achizitionarea infectiei. în plus, orice taietura sau leziune faciliteaza patrunderea în circuitul sangvin a agentilor patogeni.

Majoritatea BTS cauzate de bacterii, protozoare sau alte organisme mici pot fi tratate, de regula, cu antibiotice. Printre BTS exista doua infectii bacteriene cunoscute înca din antichitate - sifilis si gonoreea. O a treia, chlamidia, capata o raspândire alarmanta în zilele noastre. Toate trei pot fi tratate cu antibiotice, dar pot conduce la complicatii grave daca nu sunt tratate, la timp.

Infectiile virale, desi pot fi tratate, ramân incurabile. Acestea includ herpesul, papiloma virusul uman care cauzeaza negi si virusul imunodeficitar uman (HIV), care produce SIDA. Tratamentul poate doar elimina simptomele si înceta progresarea acestor boli.

Hepatita este singura boala cu transmitere sexuala pentru care exista vaccin.

Alte BTS raspândite includ trihomonaza, cauzata de protozoa si tratabila cu simple antibiotice orale, scabia care consta din organisme minuscule ce infesteaza pielea sau parul pubian si poate fi tratata cu creme sau lotiuni aplicate local.

Incidenta bolilor cu transmitere sexuala a continuat sa fie in crestere in ultimele 2 decenii in intreaga lume, ele reprezentand o problema de sanatate publica majora. Atitudinea necorespunzatoare a unor persoane fata de prevenirea acestor boli a determinat Organizatia Mondiala a Sanatatii sa le eticheteze drept boli de comportament. Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza un numar de 250 milioane cazuri ce se intalnesc in fiecare an pe glob.

Orice persoana care are un comportament corect in relatiile sexuale nu se poate imbolnavi.Deci,cine vrea nu se imbolnaveste.

SIFILISUL

Sifilisul (lues sau cruci in sange) este o boala provocata de un microorganism (spirocheta pallida, treponeme pallida) prezent in fluidele corpului celui infectat(sange, sperma,secretii vaginale, urina,saliva).

Epidemiologie:

Este raspandita in intraga lume, a evaluat de-a lungul timpului in valuri epidemice asociate unor conditii sociale instabile.

Incidenta este cunoscuta numai pe ariile de pe glob unde exista sisteme de raportare obligatorie. Unul din 5 cazuri ramane nedepistat.

Este raspandit la ambele sexe cu predominenta la barbat.sifilisul primar si secundar este mai des intalnit in perioada de viata sexuala activa, frecventa fiind mai mare la grupele de varsta 20-25 ani. Incidenta este in crestere, actualmente, intre 15-19 ani, boala putand fi contactata de la 12-13 ani. Este mai frecvent intalnita in mediul urban, unele grupuri de populatie avand risc mai crescut de imbolnavire.

Transmiterea sifilisului este favorizat de factorii socio-economici, demografici, educationali, comportamentali, medicali,etc. contaminarea este favorizata de leziuni deschise, bogate in treponeme, asa cum sunt sancrul sifilitic si sifilidele mucoase erodate.

Modalitati de transmitere directa a sifilisului:

- Contact sexual (95% din cazuri);

- Calea extra genitala (sarut umed);

- Inocularea accidentala pein intepatura, muscatura, pe solutii de continuitate;

- Transfuzia de sange (rar incriminata astazi);

- Transmiterea prin leziuni deschise ale altor dermatoze (herpes, eczema, acnee)

- Transmiterea indirecta prin obiecte contaminate- este exceptionala.

- Sifilisul prenatal (congenital) este transmis transplancetar de la mama bolnava incepand cu luna a-IV-a, a-V-a de sarcina.frcventa atingerii fetale depinde de stadiul evolutiv al bolii mamei si de tratamentului acesteia.

Incidenta variaza de la o tara la alta in functie de existenta sau nu a unui control clinic si serologic obligatoriu al gravidei.

Simtomatologie:

- La 3 saptamani de la momentul infectarii, la nivelul locului unde microbul a patrus in organism apare o mica rana nedureroasa. Aceasta rana poate trece neobservata si se vindeca de a sine, dar boala continua sa evolueze.

- La 6 saptamani prezenta infectiei in organism poate fi pusa in evidenta prin analize ale sangelui (reactia Wasserman)

- La 2-3 luni de la momentul infectarii apar semne evidente, cele mai vizibile fiind eruptiile care apr pe piele, in gura si pe organele genitale.

- Dupa doi sau mai multi ani boala intra in cea de-a treia perioada de evolutie in cursul careia se produc leziuni distructive care pot fi situate pe piele, la nivelul oaselor, ale inimii si vaselor de sange, in creer, in maduva spinarii, in ficat.

- Se ajunge la dementa sifilitica, paralizie si moarte.

- Sifilisul depistat in ultimul stadiu nu mai are nici o sansa de vindecare.

Tratamentul:

Cu antibiotice, de obicei penicilina. Daca are loc un tratament cu penicilina, se administreaza una sau mai multe injectii saptamanal. Este foarte important ca injectia sa fie facuta in fiecare saptamana.