Cancerul de Piele și Cauzele Apariției Acestuia

În ultimii ani s-a constatat ca incidenţa cancerului cutanat a crescut în mod alarmant. Această observare a dirijat interesul specialiştilor spre investigarea efectelor bilogice ale radiaţiilor UV solare. Este cunoscut faptul că expunerea la radiaţii UV determină efecte imediate (eritem şi pigmentare) şi efecte întârziate (îmbătrânirea prematură a pielii şi diferite forme de cancer).

Singurul beneficiu biologic al expunerii este formarea vitaminei D3 , expunere ce se realizează pe intervalul 290-315nm , cu consecinţe benefice asupra deyvoltării sitemelui osos , luptând cu succes împotriva rahitismului.

Numeroase efecte nedorite sunt asociate cu expunerea pielii la radiaţii UV , incluzând : eczeme , imunosupresii , dermatite fotoalergice şi , cele mai de temut , carcinoamele. În zilele noatre cancerul de piele a devenit o afecţiune comuna , la fel ca celelalte tipuri de cancer , din ultimele cercetări aproximativ un milion de americani şi-au descoperit acest tip de cancer.

Tumorile epiteliale maligne - sunt tumori superficiale sau prufunde , datorită proliferării ţesutului epitelial , cu evoluţie către ulceraţie , distrugeri de ţesuturi metastaze locale , regionale şi excepţional , generale. Carcinogeneza are aceleaşi trei etape ca şi în cazul

oricărei tumori : iniţierea (stimuli chimici unici , de exemplu hidrocarburi aromatice policiclice) , promovarea (stimuli chimici sau lezionali repetaţi) şi progresia. La nivelul celulelor tumorale s-au observat uneori mutaţii punctiforme în cazul oncogenelor ras , ceea ce ar arăta implicarea factorului genetic în etiologia cancerelor de piele. Un rol cancinogenic important îl deţin :

- radiaţiie UV , atât naturale cât şi artificiale (cele mai active sunt UVB cu lungime de undă intre 290-320nm) ce pot produce modificări importante la nivelul ADN-ului celular

- radiaţiile termice - expuneri repetate si excesive la temperaturi

- radiaţiile ionizante , de două tipuri : electromagnetice (raze X şi raye gamma) şi corpusculare (formate din electroni , protoni , neutroni , particule alfa , etc). Sursele sunt cosmice (prin dimunuarea pături de ozon) şi terestre - naturale (elemente radioactive din sol ,aer ,apă) şi artificiale (aparate de raze X şi izotopi radioactivi)

- virusuri (papilomavirusul uman retrovirusurile)

- fumatul, prin acţiunea sa dublă chimică (prin nitrozamine , formaldehide , hidrocarburi aromatice)

- substanţe chimice (arsenicul)

Carcinoamele bazoceleulare - sunt tumori cu origine in celulele bazale ale epidermului şi anexelor (pereţii si matricea foliculului ).Evoluţia sa este lentă şi metastazarea foarte rară. Se dezvoltă frecvent şi leziuni precanceroase (keratoze solare , xeroderma pigmentosum , nervul seleaccu Jadasshn , nervul bazocelular , radiodermită cronică) , dar pot apărea şi în pielea aparent indemă.

Sunt cele mai frecvente tumori maligne cutanate , reprezentând 30-40 % din totalul cancerelor cutanate. Raportul între numărul carcinoamelor bazacelulare şi al celor spinocelulare este de 4:1. Sunt afectate în special persoanele ce depăşesc vârsta de 50 de ani , mai ales bărbaţii.

Se localizează frecvent pe zonele expuse la radiaţii solare , care conţin foliculi polisebacei : la nivelul extremitaţii cefalice , în special în jumătatea superioară a feţei (obraji , nas , frunte , pleoape) , dar şi în zonele mai puţin expuse - de exemplu retroauricular , unghiul intern al ochiului , trunchi , membre. Mucoasele nu sunt de obicei atinse , dar se poate extinde la acestea de pe tegumentele vecine.

Aspectul chimic tipic , la debut , al leziunii apărute în piele aparet sănătoasăeste alunui nodul sau “perla” epitlcomatoasă (sau grup de “perle”) , de dimensiuni mici , culoare roşie translucidă , acoperită de epiderm subţiat , cu telangiectazii. Mai poate debuta şi sub forma unei plăci eritematoase-scuamoase , uşor filtrate , sau sub forma unei eroziuni sau ulceraţii superficiale , persistente , acoperită cu cruste.

Evoluţia variază de la caz la caz dar , în general , se poate spune că evoluţia este lentă (ani şi zeci de ani) iar prognosticul este bun , comparativ cu celelalte tumori maligne cutanate , producându-se in mod excepţional interesarea ganglionilor şi metastaze viscerale. Malignitatea carcinoamelor bazocelulare rezultă din caracterul lor progresiv , recidivant şi mutilant , deci se poate spune că este o malignitate strict locală. O importanţă deosebită o are tratamentul incomplet efectuat , precum şi predispoziţia individuală şi locală de progresie rapidă sau recidivă tumorală. Diseminările locoregionale pot da naştere la noduli subcutanaţi sateliţi tumorii primare , iar cele metastazice , pe cale limfatică şi hematică , pot invada ganglionii limfatici regionali , plămânii pleura , oasele , ficatul.

Melanomul malign este o tumoră dezvoltată pe sema sistemului pigmentar , celula de origine fiind melanocitul. Se remarcă gravitatea şi creşterea incidenţei sale în ultimii ani. Vârsta medie de apariţie este între 20 şi 60 de ani. Are o frecvenţă ceva mai mare la femei. În ultima perioadă a crescut şi numărul melanomului malign la copii – care nu reprezintă o excepţie.