Cireșele

1. Introducere

Prunus avium face parte din familia Rosacee (Mihăescu et al., 2008 ; Giurgiu și Giurgiu, 2013 ), cunoscut sub denumirile populare: cerăș pădureț, cerăș păsăresc, cireș sălbatec, ciureș, mălin, mocru. Arbore indigen, întâlnit de la câmpie până la etajul montan. Rădăcina ancorată puternic în sol. Tulpina este dreaptă, înaltă până la 20 metri, scoarța este netedă, se exfoliază în fâșii circulare, lemnul cu duramen brun-roșiatic sau galben închis. Cele sălbatice au gust dulce-amar, iar cele cultivate au gust dulce. Copacii adulți pot trăi până la 100 de ani, iar florile de cireș au un diamentru de aproximativ 4 centimetrii (Granger, 2004 ).

Este originar din Marea Caspică, se pote cultiva acasă, dar poate avea nevoie de până la 5 ani pentru a produce fructe. În situri preistorice din Elveția s-au găsit sâmburi de cireșe, iar potrivit unor texte care datează încă din antichitate, cireșul a fost cultivat pentru prima dată în Grecia, în jurul anului 300 î.Hr. Cuceritorii romani au dus cireșul în toate părțile imperiului. În Anglia a ajuns unul din fructele preferate ale lui Henric al VIII-lea. Numele derivă de la vechiul sit roman din Antichitate de unde s-a răspândit mai întâi în Europa, Cerasus, care a dat ulterior termenul cerise din franceză, cereza din spaniolă și cireașă în română (Reinhard, 2013 ).

Cireașa conține 72 kcal(Pamplona-Roger, 2011 )

2.Compoziție chimică

2.1.Fruct:

- glucoză (Delecroix, 2015)

- levuloză (Delecroix, 2015)

- vitaminele A-retinol(Giurgiu și Giurgiu, 2013; Mihăescu et al., 2008)

- B1-tiamină (Giurgiu și Giurgiu, 2013)

- B2-riboflavină (Giurgiu și Giurgiu, 2013)

- B3-niacină (Giurgiu și Giurgiu, 2013)

- B5-acid pantoteic (Giurgiu și Giurgiu, 2013)

- B6-piridoxină (Giurgiu și Giurgiu, 2013),

- B9-acid folic (Delecroix, 2015),

- C-acid ascorbic (Giurgiu și Giurgiu, 2013),

- E-tocoferol (Delecroix, 2015),

- caroten (Delecroix, 2015; Liégeois et al., 2013 ),

- flavonoide (Delecroix, 2015),

- mineralele: fier, calciu, fosfor, clor, sulf, magneziu, potasiu (Giurgiu și Giurgiu, 2013),

- taninuri (Mihăescu et al., 2008),

- oligoelemente: zinc, cupru, mangan, cobalt (Giurgiu și Giurgiu, 2013),

- acidul elagic (Mihăescu et al., 2008),

- antocianină, melatonină (Liégeois et al., 2013),

- nutrienți și fitochimicale (Giusti MM, 2010 ).

Culoarea cireșelor este dată de antocianină, care are un rol esențial și este o caracteristică importantă a calității fructului (Giusti MM, 2010).

Acidul salicilic, precursorul natural al aspirinei, acționează ca antiinflamator și antireumatic. Este prezent în cantități mici, în jur de 2 mg/kilogramul de cireșe, dar suficient pentru a avea efect (Pamplona-Roger, 2011).

Ca toate fructele roșii au o concentrație deosebită în substanțe protectoare: caroten, antocianină și alte substanțe polifenolice, melatonină. Efectele antioxidante sunt favorabile prevenirii maladiilor cardiovasculare. Conțin o substanță antiinflamatoare naturală, este un fruct antireumatic (Liégeois et al., 2013).

Cireșele amare sunt o sursă excelentă de vitaminele A și C și de fibre, precum și o sursă bună de potasiu, cupru și mangan, mai conțin antocianină și alte flavonoide și sunt bogate în carotenoide antioxidante (Reinhard, 2013).

2.2.Pielița fructului este compusă dintr-un țesut complex care cuprinde cuticule polimerice, un strat de celule epidemice și în cele din urmă, unul sau mai multe straturi de celule hipodermice (Grimm et al., 2012 ).

2.3.Tulpina conține acid etilic 70%, etanol 70%, acetonă 70% (Piccirillo et al., 2010 )

2.4. Frunzele conțin apă 21,6%, etanol 70%, acetonă 70% (Piccirillo et al., 2010).

2.5.Cozile de cireș conțin săruri de potasiu, taninuri de natură catenică, flavonoizi (Giurgiu și Giurgiu, 2013)

Pentru uz medicinal se recoltează codițele de cireșe, din care se prepară un decoct (Mihăescu et al., 2008; Giurgiu și Giurgiu, 2013). Se fierb 250 ml apă, împreună cu 2 lingurițe de cozi de cireșe, timp de 15 minute. Se consumă 3 căni pe zi în afecțiunile renale sau litiaze (Giurgiu și Giurgiu, 2013).