Diabetul Zaharat

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Diabetul Zaharat.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 14 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: dr. Olteanu M.

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Medicina

Cuprins

Introducere
Etiologie
Patogenie si fiziopatologie
Clasificare
Criterii pentru diagnosticare
Evolutie stadiala
Simptomatologie (tip I, tip II)
Diagnostic diferential
Complicatii
Igiena
Tratament (dietetic, cu insulina, cu antibiotice)
Bibliografie

Extras din document

I. Introducere

Diabetul zaharat este cea mai frecventa boala endocrina si este caracterizat prin complicatii ce se dezvolta în timp si afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange. Boala metabolica, cu evolutie lunga, manifestata prin cresterea glicemiei (normal 0,8 - 1 g 0/00), aparitia zaharurilor in urina; clinic, bolnavul are polidipsie (dorinta mare de lichide), polifagie (foame exagerata) si poliurie (cantitati mari de urina emise).

Triada clasica simptomatica: polifagie (apetit exagerat), poliurie (diureza mare), si polidipsie (sete mare), care definea altadata diabetul zaharat, nu mai este patognomonica, fiind destul de rar intalnita si mai ales la tineri (30 - 35 % dintre cazuri). in majoritatea cazurilor (deci in diabetul de maturitate, insulinoindependent), debutul este insidios sau atipic, ajungand la deplina sa manifestare dupa ani de evolutie tacuta sau necaracteristica. Acest fenomen explica aparitia complicatiilor grave, adesea ireversibile. Acest fapt nu este caracteristic in diabetul secundar, determinat de unele boli endocrine (hipersuprarenalism, hiperpituitarism, hipertiroidism etc), de extirparea chirurgicala a pancreasului, de anihilarea lui traumatica sau tumorala, sau de tratamentul cu corticoizi sau tiazide (Nefrix). Dar aceste cauze sunt prea rare pentru a constitui o problema sociala.

Diabetul zaharat este o tulburare complexa a metabolismului energetic al organismului (centrala atomo-electrica ce produce energie in organism), care include modificari lipidice (obezitate, grasimi crescute in sange, in ficat si in muschi), glucidice (hiperglicemie, depunearea glucidelor pe proteine) si proteice (consumarea proteinelor - organismul se mananca pe el insusi).

In aceasta boala, organismul nu produce sau nu poate utiliza insulina. Insulina este necesara organismului pentru a putea folosi zaharul. Aceasta ia zaharul din sange si il introduce in celule. Fara insulina, zaharul se acumuleaza in sange si nu intra in celule, iar fara zahar, celulele se vor „infometa” si vor suferi de lipsa de energie. In timp, zaharul crescut acumulat in sange (glicemii mari, hemoglobina glicozilata >7-7,5%) va strica ochii, rinichii, nervii, vasele de sange si inima

Diabeticul prezinta frecvent diverse supuratii (ex: abcese, furuncule, infectii urinare, infectii ale unor plagi) si paradentoza.

Suspiciunea prezentei diabetului apare clasic în prezenta celor trei semne majore: setea exagerata, urinare în exces, apetit crescut. Aceste semne pot debuta brusc la pacienti cu vârsta mai mica de 40 de ani si care nu sunt de obicei obezi, pot fi însotite de scadere in greutate sau de aparitia cetoacidozei în timpul unei boli sau dupa o interventie chirurgicala (acesti pacienti au diabet insulino-dependent sau non-insulino-dependent prin mecanism autoimun). În contrast cu aceasta categorie de pacienti la inivizii supraponderali simptomele apar gradat în a doua jumatate a vietii sau diagnosticul este pus la o persoana asimptomatica care este depistata cu glicemie crescuta la o examinare fortuita de laborator (acesti pacienti au diabet non-insulino-dependent fara legatura cu mecanismul autoimun).

Termenii de insulino-dependent, respectiv non-insulino-dependent descriu cele doua stari: predispus la a dezvolta cetoacidoza si, respectiv rezistent la cetoacidoza.

II. Etiologie

Dintre cauzele diabetului zaharat mentionam:

• Ereditatea – detine un rol important, 35-45% dintre bolnavi avand aceasta etiologie. Se recunoaste o transmisie ereditara fara a cunoaste precis modul de transmitere;

• Alimentatia – este aproape unanim acceptat rolul consumului exagerat de zahar si dulciuri concentrate. Totusi, rolul cel mai important este factorul supraalimentatie, indiferent de natura alimentelor, in consecinta, obezitatea. 91,1% dintre bolnavii de diabet de tip II au avut sau au obezitate;

• Profesiunea si mediul – profesiunile cele mai afectate sunt cele de bucatar, cofetar,ospatar, etc. Diabetul este mai frecvent intalnit in mediul urban si la barbati, deoarece sunt predispusi si cei cu ocupatii sedentare si cu solicitari nervoase exagerate (intelectuali, manageri, oameni cu functii de raspundere, etc.)

• Varsta – boala apare dupa 40-45 de ani, iar la copii, la varsta pubertatii;

• Inflamatiile pancreasului si interventiile chirurgicale pe pancreas;

• Infectiile, in special virozele – ar actiona printr-un proces autoimun, fiind mai frecvente la copii;

• In discutie, in geneza diabetului zaharat sunt si unele leziuni ale sistemului nervos, unele traume psihice puternice, anticonceptionalele, alcoolismul, fumatul si mai ales ateroscleroza pancreasului (rol foarte important in diabetul senil).

Mecanismul prin care se mosteneste diabetul zaharat insulino dependent nu este deslusit, iar predispozitia pare a fi mai mult o cauza permisiva decat una cauzala.

Exista factori care cresc probabiltatea aparitie diabetului la descendenti si dintre ei putem mentiona :

• aparitia diabetului inainte de vârsta de 10 ani;

• prezenta bolii non-insulino dependente la un parinte creste riscul dezvoltarii diabetului insulino-dependent la urmasi;

• pentru diabetul prin mecanism autoimun riscul este mai mare daca tata are diabet decât daca mama are boala.

Este de mentionat faptul ca studiile pentru depistarea mescanismelor de transmitere ereditara sunt incurajatoare pentru parintii diabetici care doresc sa aiba copii.

Pentru diabetul non-insulino-dependent, agregarea familiala este mai frecventa, iar factorul patogenic implicat este obezitatea.

S-a sugerat implicarea virusurilor în aparitia diabetului zaharat, iar cele mai frecvent nominalizate sunt episoadele de: oreion, hepatita, mononocleoza infectioasa, rubeola congenitala si infectii cu virusul coxsackie. Desi teoria virala este atragatoare, trebiue sa mentionam faptul ca dovada serologica a infectiei virale recente la diabetici este neconcludenta.

Asocierea cu alte endocrinopatii autoimune: insuficienta suprarenala, tiroidita Hashimoto.

Fisiere in arhiva (1):

  • Diabetul Zaharat.doc