Dializa

Capitolul I: Noţiuni introductive

1.1. Dializa.Principii

Prin multiplele sale funcţii rinichiul este un organ vital al organismului uman. Acest lucru impune ca în cazul unei insuficienţe sau disfuncţionalităţi a sistemului renal să existe posibilitatea suplinirii funcţiilor rinichilor.

Procesul extrarenal în urma căruia se corectează tulburările metabolice, hidrice şi electrolitice ce caracterizează insuficienţa renală acută sau cronică (apărute ca urmare a instalării uremiei), adică se realizează suplinirea funcţiilor rinichilor afectaţi, se numeşte proces de dializă, aceasta fiind singura posibilitate de menţinere în viaţă a pacienţilor cu afecţiuni renale până la efectuarea transplantului renal.

Suplinirea principalelor funcţii ale rinichilor pe parcursul procesului de dializă se bazează pe un schimb de substanţe între sângele pacientului şi o soluţie hidro-electrolitică numit lichid de dializă.

Schimburile de substanţă între sânge şi lichidul de dializă se realizează extracorporal la nivelul unei membrane semipermeabile aflată în construcţia elementului principal al rinichiului artificial numit cartuş filtrant (dializor).

Membranele semipermeabile din construcţia cartuşelor filtrante trebuie să permită schimbul de substanţe între sânge şi lichidul de dializă, adică să permită trecerea substanţelor toxice din sânge (uree, creatinină, acid uric) în lichidul de dializă respectiv să permită trecerea unor substanţe medicamentoase (glucoză, substanţe anticoagulante) din lichidul de dializă în sânge.

Dializa este un tratament medical aplicat în cazul deficienţelor renale (îmbolnăviri ale glomerulelor) sau în cazul leziunilor arteriale renale. Ea constă în epurarea sângelui de substanţele toxice (uree, acid uric, creatinină), acumulate pe parcursul procesului metabolic.

Dializa este o metodă de eliminare a rezidurilor, toxinelor şi excesului de apă din sânge şi de restabilire a echilibrului hidroelectrolitic. Aceste funcţii sunt în mod normal îndeplinite de rinichi.

Cele două forme principale de dializă sunt hemodializa şi dializa peritoneală.

Dializa este indispensabilă în cazul insuficientei cronice terminale -atunci când funcţia renală este redusă la 10 -15 % din valorile normale.

Dializa îndeplineşte următoarele funcţii:

• elimina toxinele, sarurile şi apa în exces pentru a preveni acumularea acestora în organism ;

•  menţine unele substanţe chimice (potasiu, sodiu şi bicarbonat) la un nivel lipsit de riscuri ;

• contribuie la controlarea tensiunii arteriale.

Insuficientă renală nu este întotdeauna ireversibilă. Unele cazuri de insuficienţă renală acută se vindecă cu ajutorul tratamentului, iar dializa este necesară doar o scurtă perioadă de timp până la recuperarea funcţiei renale. În cazul insuficientei renale cronice sau terminale, rinichii nu se vindecă, iar pacienţii necesita dializa tot restul vieţii.

Dializa este folosită pentru a reinlocui artificial funcţia renală pierdută datorită insuficientei renale. Dializa poate fi folosită la pacienţii bolnavi care şi-au pierdut brusc dar temporar funcţia renala-insuficienta renala acută sau pentru pacienţi stabili care şi-au pierdut permanent funcţia renala-insuficienta renala cronica stadiul V. Pentru pacienţii cu boala renală ultimul stadiu declinul funcţiei renale survine într-o perioadă de luni până la ani de zile până când se atinge un nivel la care tratamentul este necesar pentru supravieţuire.

Funcţia renală poate fi recâştigată printr-un transplant renal. Totuşi mulţi pacienţi nu sunt candidaţi pentru această procedură. Ca rezultat pacienţii devin dependenţi de dializă pentru a reinlocui apă şi funcţiile de epurare renale.

Rinichii au un rol important în menţinerea sănătăţii. Rinichii sănătoşi menţin echilibrul intern al corpului pentru apă şi minerale. Metabolismul acid şi produşii finali

de care corpul nu poate scăpa prin respiraţie sunt excretaţi prin rinichi. Rinichii au şi rol în formarea celulelor sângelui şi producerea de vitamina D.

Dializa este un tratament imperfect de a restabili funcţia renală deoarece nu corectează funcţia endocrină a rinichilor. Tratamentul prin dializa înlocuieşte unele din aceste funcţii prin difuziune şi ultrafiltrare (înlăturarea rezidurilor şi a apei) .

Dializa lucrează pe principii de difuziune a soluţiilor şi ultrafiltrare a lichidelor de-a lungul unei membrane semi-permeabile. Difuzia descrie o proprietate a substanţelor în apă. Substanţele în apă tind să se mişte în zona în care există o concentraţie mai mare. Sângele curge pe o parte a membranei semi-permeabile iar un dializat (soluţie specială) curge pe cealaltă parte. O membrană semi-permeabila este un strat subţire de material care conţine diferiţi pori. Soluţiile mici şi fluidul trec prin

membrana, dar aceasta blochează pasajul substanţelor mari (celulele din sânge, proteinele) .

Cele două tipuri principale de dializă: hemodializa şi dializa peritoneală înlătura reziduriile şi apă în exces din sânge prin moduri diferite. Hemodializa înlătura rezidurile şi apa prin circularea sângelui printr-un filtru exterior-dializor care conţine o membrană semipermeabilă. Sângele curge într-o singură direcţie iar dializatul în cealaltă. În dializa peritoneală rezidurile şi apă sunt înlăturate din sânge în interiorul corpului folosind membrana peritoneală naturală. Acestea se acumulează într-o soluţie specială de dializă în cavitatea abdominală cu o compoziţie similară cu a componenta fluidă a sângelui.

Folosirea pe termen lung a dializei nu este dezirabila pentru pacient precum este un rinichi funcţional.

1.2. Procesul de dializă. Aparatura necesară

Procesul de dializă (suplinirea funcţiilor rinichilor) se desfăşoară pe parcursul unor şedinţe de dializă (de la patru la cinci ore, de regulă de trei ori pe săptămână), utilizând o aparatură specializată (aparat de dializă), epurarea sanguină realizându-se în afara corpului uman (în dializorul conectat la circuitul extracorporal).

Pentru a facilita racordul pacientului la aparat, este necesară o intervenţie chirurgicală asupra pacientului (realizarea abordului vascular).

Suplinirea funcţiilor rinichilor este realizată printr-un schimb de substanţe, între sângele destinat epurării şi un lichid hidroelectrolitic (cu o compoziţie asemănătoare a lichidului extracelular normal), numit lichid de dializă.

Schimburile de substanţe între sânge şi lichidul de dializă se realizează la nivelul unei membrane semipermeabile, transfer de substanţă cauzat de diferenţa de concentraţie şi de presiune pe cele două feţe ale membranei.

Membrana poate fi artificială, caz în care ea este încorporată într-un dializor (cartuş filtrant), sau naturală (cazul dializei peritoneale).