Diviziunea celulară

Diviziunea prin autoreproducere este o proprietate fundamentală a materiei vii care se realizează prin diviziunea celulară. Prin acest proces se asigură creşterea şi înmulţirea indivizilor, regenerarea ţesuturilor traumatizate precum şi transmiterea caracterelor ereditare de la o generaţie la alta.

Diviziunea celulară are loc în 3 moduri:

1. diviziunea directă (amitoza)

2. haplomitoza

3. diviziunea indirectă (cariochineza)

1. Amitoza (diviziunea directa)

Amitoza se produce prin împărţirea nucleului în două părţi, mai mult sau mai puţin egale. Celulele rezultate sunt dotate cu material genetic complet. Amitoza este diviziunea celulară care are loc fără individualizarea aparentă a cromozomilor şi fără constituirea fusului de diviziune. Din categoria celulelor care se pot divide amitotic, face parte hepatocitul.

Este caract eristica celulelor procariote şi eucariote, mai rar la plantele vasculare.

AMITOZA este de 2 feluri:

a). Amitoza propriu-zisă se produce astfel:

- prin ştrangularea sau gâtuirea celulelor,

- celula mamă şi nucleul se alungesc şi se ştrangulează în zona mediană luând aspectul unei haltere,

- uneori amitoza poate avea loc şi prin clivare=diviziunea în cele 2 celule fiice începe de la suprafaţa celulei mamă unde se produce o invaginare ce înaintează longitudinal,

- se întâlneşte la unele plante acvatice.

b). Metromitoza (amitoza inegală) se produce :

- prin ştrangulare dar în acest proces se formează o celula fiică mai mică decât celula mamă şi o celula mai mare

Aceasta inmultire este specifica ciupercilor inferioare.

2. Haplomitoza

Este un proces de diviziune intermediar între amitoză şi cariochineză deoarece:

- se aseamănă cu amitoza pentru că nucleul şi citoplasma se alungesc, cel mamă se scindează în partea mediană prin formarea unui perete despărţitor –> 2 cel fiice.

- se aseamănă cu cariochineza pentru ca apare fusul de diviziune rudimentar şi se observa un început ale individualizării cromozomilor

Se observa la unele specii de euglene.