Dopajul în Sport

Etimologic se pare ca dopingul vine din flamandul “to doop” asa cum apare in dictionare in secolul al XVIII – lea. Desigur ca incercarile de a stimula puterea, forta, dorinta de a invinge pot fi gasite inca de la romani, care organizau luptele dintre gladiatori si unde invingatorul, care era adult, cauta prin toate mijloacele sa castige. Se pare ca s-au gasit inscrisuri din care reiese ca in intrecerile in trasurici conducatorii absorbeau o licoare (vin + miere), care le dadea o anumita putere, o anumita agresivitate.

Despre doping in acceptiunea de azi se poate vorbi cam din secolul XX. Astfel prin anii 1900 – 1936 in Japonia, sportivii foloseau inainte de competitii cardiotonice si nitriti (vasodilatatori coronarieni); cel de-al II – lea razboi mondial a consfintit efectele anfetaminelor (psihostimulante) asupra sistemului nervos, aviatorii germani, care executau bombardamente de noapte primind aceste substante inainte de plecare in misiune pentru intretinerea starii de vigilenta si agresivitate. De aici si pana la trecerea in sport nu a fost decat un pas. Postbelic, cand viata sportiva si-a reluat cursul a aparut si utilizarea substantelor dopante, amfetaminele, antidepresivele, simpaticomimeticele si analgezicele cardio – respiratorii fiind primele grupe de substante folosite de sportivi din proprie initiativa sau la recomandarea unor cadre sportive (antrenori, medici, masori, etc.).

In vremea aceea regulamentele anti – doping erau inexistente iar lipsa unor laboratoare de specialitate facilita aceasta actiune (dopaj), in mod nestintific si plina de riscuri. Cine nu-si aminteste de ciclistul danez Olsem, care la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 concurand in proba 100 km sosea echipe, pe o caldura inabusitoare de 33° C isi pierde viata iar la necropsie se evidentiaza urme de anfetamine in corpul sau. O prima actiune concentrate la nivel european o reprezinta colocviul de la Ouriage – les – Bains din Franta cu care ocazie se da o prima definitie dopajului (folosirea unor substante straine organismului, care pot adduce prejudiciu starii de sanatate si eticii sportive) si se stabileste o prima lista de substante dopante, care in principal cuprind: amphetamine si derivate antidepresive, analeptice cardio – respiratorii, alcaloizi excitanti ai sistemului nervos (exemplu: stricina, etc.). Dar dorinta celor interesati sa-si creasca performantele sportive pe cai artificiale apeleaza la alte droguri. Prin anii 1960 apare o noua clasa, steroizii anabolizanti (derivati de testosteron) a carei prima utilizare s-ar parea sa fi avut loc in SUA cu punct de plecare culturistii. La inceput tehnologiile de depistare erau ineficiente (gazcromatografia, cromatografia in faza lichida, etc.). Abia dupa aparitia primelor laboratoare dotate cu sistemul gazocromatografe – spectrometru de masa (Koln – Prof. M. Donicke si Londra – Prof. A. Beckett) si reactia Federatiilor Internationale Sportive, se introduce controlul antidoping obligatoriu la marile competitii si adauga listei de mai sus si steroizi anabolizanti.

Pe plan olimpic primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 pentru asa-zisele substante conventionale; pentru steroizii anabolizanti primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 cand mai multi sportivi isi pierd medaliile de aur (halterofili in principal) la circa o luna dupa incheierea Jocurilor Olimpice, ceea ce va crea numeroase discutii, care in final vor duce la o hotarare CIO ce prevede ca rezultatele controalelor doping sa fie facute publice in interiorul competitiei, cu exceptia probelor din ultimele doua zile.

Este inceputul unei campanii deschise, care incepe din anii 1976 – 1980 pe de o parte cei ce cauta si gasesc binenteles (avand mari resurse materiale) noi substante, care nu sunt inca pe lista anti – doping si cei de bartea cealalta a baricadei, organismele oficiale, care dup ace afla de aceste noi substante le creceteaza si apoi le introduce pe lista anti-doping. Este clar ca intre aceste operatii este o diferenta de timp de 4 - 6 de ani (vezi cazul testosteronului, diureticelor, gonadotrofinei chorionice placentare, etc.) care este in favoarea celor interesati sa triseze. Introducerea controalelor doping inafara competitiei va reprezenta un nou moment in campania anti – doping (1989). In cele ce urmeaza vom face cateva aprecieri asupra principalelor clase de substante si metode doping.

STIMULANTE. Cresc starea de alerta, vigilenta, agresivitatea organismului, reduce senzatia de perceptie a oboselii, induc scaderea autocontrolului si judecatii putand conduce la accidente. Dintre acestea amfetaminele au reputatia cea mai rea, putand duce chiar la decese, mai ales in conditii de hipertermie, eforturi epuizante (cazul ciclistului danez la Jocurile Olimpice de la Roma, al ciclistului englez Sympson in “Tour de France” 1987 etc.).

Aminele simpatomimetice de tip efedrina si derivati (in doze mari) produc o stimulare mentala, cresc fluxul sanguin si TA, produc cefalee, tahicardie, anxietate, tremor. Atentie la folosirea unor produse locale (instalatii nazale) sau generale in stari gripale, care contin efedrina, cathina, fenilpropanolamina etc. ²-2 adrenergice Salbutamol, Salmeterol, Terbutalina, bronhodilatatoare folosite current in astmul bronsic sunt admise cu notificare scrisa si certificate medical (pentru Salbutamol exista o limita cantitativa de 100 ng/ml urina). Atentie la consumul unor produse naturiste (ex. Ginseng) care pot contine efedrina, cafeina etc.

NARCOTICE. (heroina, morfina) si opioidele (metadona, pentazocina, petidina si compusi inruditi) scad pragul perceptiei algice, produc euforie si dependenta psihica, deprima functia respiratory, produc narcomania.

AGENTII ANABOLIZANTI. – derivati de testosteron de tipul dihidro-clor-methil testosterone, metandienona, nandrolon, stanozol, DHEA etc. sunt folositi inca pentru cresterea masei musculare, a fortei musculare, a puterii, a psihoagresivitatii. Principalele reactii adverse constau in: oprirea cresterii la copii si amenoree primara la fete daca sunt administrate inaintea pubertatii, modificari psihologice, cardiace, hepatice (icter colestatic,tumori hepatice), prostatice la barbati (cancer), reducerea functiei testiculare, modificari la fete (hipotrofia sanilor, amenoree secundara, hipotrofia organelor genitale, pilozitate crescuta pe fata si pe corp, modificari ale vocii, suprimarea functiei ovariene etc.). Atentie la nutrientii care contin agenti anabolizanti care nu sunt inscriptionati pe cutie sau la consumul de carne de vita hranita cu anabolizante.

DIURETICE. – provoaca o pierdere rapida de lichide si unele minerale (K, Na) din corp, fiind utilizate mai ales in sporturile cu categorii de greutate. Prin dilutia urinei poate ingreuna detectia agentilor anabolizanti in urina dar tehnicile moderne de detectie a dopingului surmonteaza aceasta dificultate.