Durerea în Cancer

Durerea este un simptom complex, cu impact asupra calităţii vieţii şi asupra psihologiei pacientului cu cancer. Durerea transmite un mesaj negativ și acesta este al unei leziuni tisulare existente sau probabile, respectiv al unui stimul care prin intensitatea lui, risca sa producă o leziune. Durerea este o senzație neplacută raportată la un segment corporal, cu o reacție somatică și psihică specifică și reprezentând percepția unei leziuni existente, posibilă sau imaginară.

Numeroşi bolnavi atinşi de un cancer într-un stadiu avansat au dureri multiple, determinate de cauze diferite. La bolnavii a căror boală este într-un stadiu avansat, intensitatea durerii este amplificată de ei înşişi. Senzaţia de abandon şi frica morţii iminente, creşte suferinţa generală a bolnavului şi exacerbează durerea. Pentru prescrierea unui tratament adecvat este esenţial să se deceleze componentele fizice ale durerii, de cele de altă natură. Conceptul de “durere totală” include stimuli fizici nocivi, dar şi factori psihologici, sociali şi spirituali și este redat in figura 1:

Fig. 1- Factorii care modifică percepția durerii in cancer

Etiologia durerii in cancer:

Principalele cauze ale durerii din boala canceroasă sunt:

-invazia tumorală directă: 77-80% din cazuri: invazie osoasă, compresiune medulară;

-durerea asociată tratamentelor oncologice sau persistentă post-tratament: 15-25%

-durerea cauzată de debilitate (durerea complexă, cronică) – < 10%

-durerea neasociată cancerului sau tratamentului oncologic (de cauză necunoscută) – 3-5%.

Evaluarea durerii in cancer

Evaluarea durerii este indispensabilă pentru obţinerea unei analgezii satisfăcătoare şi cuprinde şase principii de bază:

-durerea este un simptom subiectiv, are intensitatea şi caracterul descris de bolnav;

-durerea trebuie investigată cu atenţie: examinare, investigaţii clinice şi paraclinice, antecedente medicale, istoricul bolii, teste speciale de evaluare psihologică, diagnosticul diferențial;

-fiecare localizare şi tip de durere relatată de pacient trebuie investigate;

-trebuie cunoscută extinderea reală a bolii canceroase (clasificarea TNM);

-vor fi urmăriţi toţi factorii care influenţează percepţia durerii: psihici, sociali, culturali, spirituali;

-periodic, durerea trebuie reevaluată.

Evaluarea iniţială a oricărui pacient cu cancer care prezintă durere va include, pe lângă o anamneză detaliată şi documentarea:

-diagnosticului iniţial de cancer şi a extensiei reale a bolii: definirea etiologiei şi a stimulilor nocioceptivi ai durerii (ex. cancer de prostată cu durere osoasă)

-modalităţii de debut a durerii: afecțiune acută sau cronică;

-localizării durerii: identificarea zonei specifice, profunzimea sau sediul de origine.

-intensităţii şi severităţii durerii: se pot utiliza scalele unidimensionale (scala de evaluare numerică, scala analog vizuală, scale categorice de descriere verbală sau evaluare facială) sau scale multidimensionale (se redau intensitatea, frecvența, durata etc ) dar în primul rând trebuie în avută în vedere interpretarea subiectivă a acesteia de către pacient;

-calităţii durerii: caracterizarea poate ajuta la clarificarea etiologiei durerii (arsură, crampă, profundă);

-caracterului durerii: în creştere sau scădere, constantă sau intermintentă, identificarea factorilor agravanţi şi favorizanţi;

-examinării clinice şi paraclinice: caracterizarea manifestărilor durerii (atrofie musculară, puncte trigger), examenul neurologic (esenţial mai ales dacă este suspectată o durere neuropată); se vor solicita probe biologice şi investigaţii imagistice adecvate. Modificările obiective vor fi consemnate în foaia de observaţie pentru a facilita evaluările ulterioare.

-evaluării psiho-sociale: alte cauze majore de stress, dependenţă psiho-socială sau fizică de medicaţii prescise sau ilicite, consum de alcool.

-administrării unui tratament analgezic actual: tipul analgezicului, doză, schemă de administrare, eficacitate.