Electrochirurgia

Electrochirurgia utilizeaza caldura produsa prin trecerea unui curent electric printr-un instrument operator cu scopul de a carboniza tesuturile patologice. Beneficiile electrochirurgiei includ abilitatea de a realiza taieturi precise cu pierdere de sange limitata.

Dupa tipul de instrument folosit, se deosebesc doua tipuri de metode:

- Electrocoagularea - Electrodisectia

Principiu de functionare

În camera de operare, circuitul este compus din unitatea electrochirurgicală,pacient și din electrozii activi și retur. Principiul electrochirurgiei se bazează pe trecerea curentului electric de înaltă frecvență prin țesuturile țintă pentru a obține un efect clinic dorit. Tensiunea este furnizată de generatorul care, din curentul alternativ comun de frecvență joasă (60 Hz), generează curenți electrici de frecvențe foarte mari (0,4-3 MHz) și de tensiune înaltă (400-500 V). Curentul eliberat printr-un electrod activ trece prin corpul pacientului, ale cărui țesuturi determină rezistența (impedanța) la fluxul curent. La sfârșitul circuitului, curentul curge dintr-un electrod neutru, care este placa de dispersie sau electrodul neutru, și se întoarce la unitatea electrochirurgicală.

Studiu de caz

Pacient de sex masculin, vârstă de 30 de ani. Din cauza abuzului de acid acetilsalicilic, a fumatului si cu istoric anterior de ureterolitoză, a suferit implantarea de cateter dublu-J cu câteva luni înainte și a fost programat pentru retragerea sa endoscopică.

După monitorizarea standard, anestezia subarahnoidă a fost indusă de un rezident din primul an, cu supraveghere. Nivelul senzorial T10 a fost atins și pacientul a fost plasat în poziția de litotomie. Cu toate acestea, datorită cateterismului pe termen lung, retragerea cateterului nu a fost posibilă așa cum a fost programată de către echipa chirurgicală și a existat necesitatea abordării abdominale prin incizia suprapubică.

Pacientul a fost repoziționat apoi pe masa chirurgicală într-o poziție în sus. S-a folosit electrochirurgia monopolară, cu un tampon de dispersie de unică folosință plasat pe spatele pacientului. În timpul perioadei intraoperatorii, pacientul s-a plâns de durere în partea stângă a spatelui, care nu a fost investigata de rezidentul anesteziolog. Pacientul a fost dus în camera de recuperare post-anestezie și a fost eliberat a doua zi - nu au fost raportate plângeri în dosarele spitalului.

La o lună după incident, el a mers la Clinica de Anestezie pentru o consultare privind procedura ulterioară urologică și, în timpul anamnezei, a raportat apariția arsurilor pe flancul stâng în timpul procedurii menționate anterior. La analizare s-a constatat o similitudine cu metalele de contact ale mesei de operare . Astfel, s-a ajuns la concluzia că arderea a fost cauzată de contactul direct al pacientului cu partea metalică de masă. Pacientul a fost transferat la departamentul de chirurgie plastică a instituției.