Elemente de Psihopatologie - Epilepsia

Epilepsia este o dereglare a sistemului nervos care produce descarcari bruste si intense de activitate electrica in creier. Aceasta activitate electrica anormala de la acest nivel se manifesta clinic prin convulsii care afecteaza controlul miscarii, al vorbirii, al vederii sau chiar al starii de constienta.

In prezent, prin epilepsie se intelege o boala cerebral cronica, caracterizata prin crize recurente datorate unor descarcari excesive, patologice ale neuronilor cerebrali, crize caracterizate printr-o lung agama de manifestari clinice si de laborator. In absenta tendintei cornice la repetarea crizelor nu este correct a se vorbi de epilepsie, crize izolate aparute accidental fiind epifenomen tranzitoriu al unei serii largi de boli. Este extreme de necesara renuntarea la notiunile si termenii dovediti necorespunzatori. Exemple de termeni a caror utilizare atat in foile de observatie, cat si in publicatiile medicale, ar trebui abandonata: termenul de isteroepilepsie. Acesta este daunator din doua puncte de vedere. Pentru bolnavul nevrotic, intens sugestibil, acest termen este creator de noi tulburari prin afirmarea epilepsiei, afectiune cu mare capacitate de impresionare. In caz de existent reala a crizelor epileptice, eticheta de isterie nu face decat sa accentueze manifestarile reactive ale bolnavului. De asemenea este considerate nerecomandata utilizata acestui termen pentru a denumi cazurile de simulare a epilepsiei.

Persoanele cu epilepsie au convulsii repetate care apar de-a lungul vietii si care, fara tratament corect, devin mai severe si mai frecvente in timp. Cel mai adesea, tratamentul implica administrarea zilnica a unor medicamente specifice. Nu toti cei care au convulsii au si epilepsie. Uneori, accesele sunt rezultatul unui traumatism, al unei agresiuni sau al altor boli, fara legatura cu epilepsia.

In aceste cazuri, persoana nu mai are crize odata ce a disparut cauza care le provoca. Prin urmare, epilepsia este o dereglare cronica, pe termen lung, care cauzeaza crize convulsive repetate in absenta tratamentului, dar uneori, chiar in ciuda tratamentului. Desi epilepsia este uneori urmarea altor boli, de cele mai multe ori cauza este necunoscuta. Epilepsia incepe cel mai adesea in copilarie sau dupa varsta de 60 de ani, desi se poate dezvolta la orice varsta.

Factorii care cresc riscul de a face epilepsie sunt urmatorii:

- existenta unor cazuri de epilepsie in familie (predispozitie genetica);

- rana serioasa la cap (o fractura a unui os al craniului sau o leziune in profunzimea creierului) cu pierderea cunostintei sau amnezie pentru mai mult de 24 de ore – cu cat leziunea este mai grava, cu atat mai mare este riscul de aparitie a epilepsiei posttraumatice;

- lovitura sau boli care au afectat vasele de sange din creier;

- tumorile cerebrale;

- infectii ale sistemului nervos central, cum ar fi encefalita sau meningita;

- intoxicatii voluntare sau involuntare cu plumb, cu alte toxice sau fum;

- probleme de dezvoltare a creierului inainte de nastere;

- consumul de alcool sau droguri pe o perioada lunga;

- convulsiile febrile in copilarie;

- boala Alzheimer.

Insa epilepsia se poate dezvolta chiar daca o persoana nu prezinta niciunul dintre factorii de risc enumerati mai sus. Aceasta situatie este intalnita mai ales in formele de epilepsie infantila.

Sunt 2 tipuri de baza ale convulsiilor de natura epileptica:

- Convulsiile partiale sau localizate sunt determinate de descarcari electrice anormale intr-o anume zona a creierului. Ele pot afecta starea de constienta sau doar o parte a corpului, iar apoi pot progresa, se pot generaliza si pot afecta tot corpul.

- Convulsiile generalizate – descarcarile electrice anormale se produc pe toata suprafata creierului si pot afecta tot corpul. La cei care au convulsii generalizate este imposibil de stabilit care este locul de unde au pornit.

Diferentierea convulsiilor este importanta intrucat convulsiile partiale si cele generalizate sunt tratate diferit, tocmai aceasta diferenta fiind un factor cheie in stabilirea unui tratament corect.