Epilepsia

Cuvinte cheie : criză, epilepsie, tratament, copil, medicamente, antiepileptic.

Introducere :

În lume epilepsia este cea mai comună afecţiune a sistemului nervos şi afectează în jur de 50 milioane de oameni. Totuşi, în ciuda acestui număr mare de persoane diagnosticate cu epilepsie, mulţi încă se confruntă cu prejudecăţi din partea celorlalţi, adesea din cauza neînţelegerii a ceea ce înseamnă de fapt să ai epilepsie. Pe de altă parte, multe persoane realizează că pot trăi, munci, distra, se pot bucura de relaţii normale cu cei din jur şi pot deveni membrii activi ai societăţii, dacă pot ţine crizele sub control.

Cu toate că sănătatea copiilor este în primul rând o responsabilitate a părinţilor, este de aşteptat ca şi personalul medical să se implice activ în promovarea stării de sănătate a copilului. Societatea are un legitim interes în a se asigura că drepturile şi nevoile copilului sunt respectate.

Rezumat :

Ce este epilepsia ? Epilepsia este o boală a sistemului nervos asociată cu întreruperi neprevăzute şi repetate ale funcţiei normale a creierului, numite crize sau atacuri. Epilepsia la copii diferă de cea apărută la adult privind mai multe aspecte :

un număr mare de tipuri de epilepsie, de crize şi efecte ;

boala se schimbă odată cu vârsta, un tip de epilepsie poate evolua în altul ;

impactul major asupra vieii sociale, educaţiei şi dezvoltării comportamentale.

Ce este o criză? O criză este rezultatul întreruperii temporal a activităţii creierului care determină oprirea sau amestecarea mesajelor provenite de la creier. Crizele sunt clasificate în 2 tipuri :

crizele generalizate-implică cea mai mare parte sau întregul creier ;

crizele parţiale-implică o porţiune limitată din creier şi pot fii simple sau complexe.

Diagnosticul de epilepsie este foarte frecvent la sugari apoi scade treptat în copilărie.

Cum este tratată epilepsia ? Scopul tratamentului antiepileptic este să oprească complet crizele fără inducerea altor probleme. Tratamentul trebuie individualizat şi să ţină cont de:

tipul crizelor;

vârsta copilului;

probabilitatea apariţiei efectelor secundare semnificative.

Nu este uşor să tratezi epilepsia, dar este posibil ca la aproximativ 7 din 10 pacienţi să se oprească complet crizele, dacă s-au identificat corect medicamentul şi dozele

Sfaturi utile:

dacă ai uitat să iei o doză încercă să o iei cât mai repede posibil

informează învăţătoarea sau educatoarea să verifice dacă tratamentul a fost administrat, dacă copilul ia prânzul la şcoală

antiepilepticele trebuie luate atâta cât au fost prescrise, nu opriţi tratamentul

spune medicului neurolog dacă copilul ia şi alte medicamente deoarece acestea pot interacţiona şi s-ar putea ca acesta să schimbe tratamentul.

Efectele secundare- unele pot să apară la începutul tratamentului: somnolenţă/oboseală; senzaţia de nesiguranţă, “ameţit” sau “beat”; iritabilitate; reacţii alergice/mâncărimi ale pielii.

Dintre cele specifice copiilor :

reacţii ale pielii, acne, gingii inflamate.

somnolenţă;

dificultăţi de concentrare cu efecte negative la şcoală, scăderea memoriei ;

probleme digestive, greaţă.

scăderi sau creşteri în greutate ;

căderea sau subţierea părului/creşteri excesive în alte zone ;

Sfaturi utile: Dacă copilul tău suferă de aceste efecte secundare informează imediat medicul neurolog, nu schimba sau întrerupe tratamentul din propie iniţiativă.

Epilepticul în familie şi colectivitate : Copiii şi adolescenţii cu epilepsie trebuie să ştie că pot face orice fac fac ceilalţi colegi de vârsta lor, cu câteva măsuri simple de siguranţă.

Sfaturi în treburile casnice :

când se găteşte se vor ţine mânerele vaselor îndreptate spre spatele aragazului ;

se vor ţine cuţitele departe, în suportul lor ;

se va deschide întotdeauna robinetul de apă rece înaintea celui de apă caldă ;

se vor utiliza haine ce nu necesită călcare la temperaturi ridicate ;

copiii mari vor utiliza duşul în locul băii în cadă ;

se va folosi balustrada la urcatul şi coborâtul scărilor.

Păstrează-ţi sănătatea : Ca orice altă persoană, epilepticul trebuie să aibă un stil de viaţă echilibrat. Iată câteva sfaturi simple :

mănâncă o dietă sănătoasă şi bine echilibrată ;

dormi suficient şi evită suprasolicitările şi stresul ;

evită stimulii precum cafeaua, alcoolul şi zgomotul.