Examen epidemiologie și asistență primară a stării de sănătate

I.PARTEA GENERALĂ: DEFINIȚIA ȘI ETAPELE INVESTIGAȚIEI EPIDEMIOLOGICE

Investigația epidemiologică reprezintă procedura prin intermediul căreia se identifică agentul cauzal al unei afecțiuni de sănătate, cât și circumstanțele în care aceasta va apărea. Scopul investigării unei epidemii este de a soluționa epidemia, minimalizând riscul de transmisie, cât și înțelegerea bolii din punct de vedere științific. Practic, o investigare epidemiologică aplică urmatoarele întrebări: Cine/Ce? Cum? În ce condiții? Unde? Deci, se va ocupa cu identificarea cauzei bolii, mecanismului patogen, a zonelor de de răspândire și a modalităților de prevenire.

Investigarea unei epidemii implică mai multe etape, care uneori se pot desfășura chiar și simultan:

- investigațiile preliminare;

- identificarea cazurilor;

- adunarea și analiza datelor;

- implementarea măsurilor de control;

- campania de informare;

- urmărirea.

INVESTIGAȚIILE PRELIMINARE: Se va suspecta epidemia, astfel se vor analiza primele cazuri suspecte și se va confirma sau nu epidemia. Se vor formula diferite teorii cu privire la sursa și la modalitatea de răspândire a bolii, astfel se vor lua primele măsuri pentru evitarea răspândirii bolii. Odată ce epidemia este confirmată este necesară investigarea epidemiologică a acesteia. În cadrul acesteia se va formula definiția epidemiei în cauză, specificându-se agentul etiologic, modalitatea de transmitere și modul în care se manifestă boala.

IDENTIFICAREA CAZURILOR: O etapă foarte importantă este reprezentată de identificarea și supravegherea cazurilor. Există mai multe modalități de supraveghere a cazurilor, însă cea mai cunoscută este raportarea efectivă a acestora în cadrul sistemului de sănătate. Analiza datelor rezultate în urma acestui proces oferă informații prețioase cu privire la evoluția bolii, dacă numărul de cazuri este în creștere sau dacă este în scădere.

ANALIZA DATELOR: După identificarea cazurilor este necesară caracterizarea acestora în funcție de timp, loc și persoană. În cazul unor epidemii de o contagiozitate severă trebuie să se analizeze în cadrul investigației epidemiologice contacții cazurilor pentru a se limita răspândirea bolii. Având în vedere și situația actuală, putem observa cât de important este acest aspect, privind ancheta epidemiologică a tuturor contacților persoanelor confirmate COVID-19, foarte multe focare fiind cauzate de persoane care nu au recunoscut contactul cu cineva infectat sau călătoria într-o zonă puternic afectată.

MĂSURI DE CONTROL, CAMPANII DE INFORMARE, URMĂRIREA: În urma analizei datelor privind cazurile de pacienți, modul de răspândire al bolii, perioada de incubație (unde este cazul), manifestările bolii, etc. se vor lansa diferite ipoteze explicative, iar pe baza acestor teorii se vor construi măsuri de control ale epidemiei. Aceste măsuri de control au la bază cei mai importanți factori: agentul etiologic și modalitatea de transmitere, pe baza acestora impunându-se diferite restricții și diferite modalități de gestionare a situației, atât în spitale, cât și în viața cotidiana. Este foarte importantă informarea oamenilor în aceste situații și responsabilizarea acestora pentru a se stopa pe cât de mult posibil răspândirea epidemiei, astfel se vor realiza campanii de informare și va fi necesară urmărirea constantă a cetățenilor și a situației din sistemul de sănătate.

II.PARTEA SPECIALĂ: Investigarea epidemiologică aplicată noului Coronavirus.

Coronavirusul este un agent patogen care cauzează în principal boli respiratorii și intestinale. Întreaga particulă este asemănată cu o coroană de împărat, de aici venind și denumirea. Coronavirusul, pe lângă oameni, poate infecta și multe mamifere: porci, vaci, pisici, câini, cămile, lilieci, șoareci. Până la data de 7 ianuarie 2020 au fost cunoscute doar 6 tipuri de coronavirus, 4 dintre acestea provoacând simptome respiratorii ușoare, iar celelalte 2 provoacă boli respiratorii grave- Sindromul respirator acut sever, SARS și Sindromul respirator din Orientul Mijlociu, MERS. Noul coronavirus este diferit de aceste 6 tipuri.

La 31 decembrie 2019, Comisia Municipală de Sănătate din Wuhan, provincia Hubei, China, a raportat un grup de cazuri de pneumonie care ar fi avut legătura cu cea mai mare piață de animale exotice din Wuhan. Au fost identificate 27 de cazuri, dintre care 7 în stare gravă, iar celelalte cazuri erau stabile. Manifestările clinice identificate au fost febra, câțiva pacienți au acuzat dificultăți de respirație, iar radiografiile toracice au prezentat leziuni infiltrative la nivelul plămânilor. Inițial, în urma investigării epidemiologice s-a constatat că este vorba despre o pneumonie virală și nu a fost identificată nicio transmisie evidentă de la persoană la persoană, în plus nicio persoană din cadrul personalului medical nu a fost infectată.

La 7 ianuarie 2020 a fost detectat un nou coronavirus în laborator și a fost obținută întreaga secvență a genomului virusului. Identificarea agentului patogen a fost realizată prin intermediul secvențierii genomice, detectării acidului nucleic și a altor metode folosite pentru efectuarea de testări din lichidul de lavaj alveolar, din probele de exsudat faringian și din probele de sânge. A urmat identificarea perioadei de incubație a virusului, aceasta fiind de 5-6 zile, cu un interval de 1-14 zile. Un studiu a raportat faptul că 97.5% vor avea primele simptome în aproximativ 11.5 zile. S-a demonstrat faptul că unele persoane pot fi purtători silențioși, fiind asimptomatice , iar diametral opus altele pot avea simptome foarte grave, necesitând intubare oro-traheală. S-au identificat persoanele cu risc: persoanele vârstnice, persoanele cu patologii asociate și femeile gravide. S-a constatat modalitatea de transmitere și anume prin intermediul aerosolilor.

Cazurile au început să crească, la 20 ianuarie 2020 fiind consemnate 295 de cazuri și 4 decese, urmând ca peste aproximativ o lună, la 22 februarie să se confirme primul focar de COVID-19 în regiunea Lombardia, Piemont și Veneto, Italia. Astfel, a izbucnit epidemia și în statele din UE/SEE și Marea Britanie, ulterior și în Statele Unite ale Americii. Începând cu 31 decembrie 2019 și până la 22 aprilie 2020 au fost confirmate 2.524.812 cazuri de COVID-19 și 177.780 decese la nivel mondial. Dintre acestea 988.241 au fost confirmate în UE/SEE și Marea Britanie, inclusiv 105.064 de decese.