Fertilitatea în România

FERTILITATEA ÎN ROMÂNIA

Cuvinte cheie: fertilitatea, contingent fertil, rate de fertilitate, factorii fertilității, curba fertilității

1. Fertilitatea – noţiuni de bază

Fertilitatea sau rezultatul ei natalitatea unei populaţii sau subpopulaţii caracterizează mulţimea născuţilor-vii ȋn cadrul unei anumite colectivităţi umane, bine delimitate ȋn timp şi ȋn spaţiu. Numărul de naşteri care se înregistrează la o anumită populaţie, într-un an calendaristic depinde atât de factori demografici ca, de exemplu: efetivul şi structura pe vârste şi sexe a unei populaţii, numărul de cupluri conjugale, structura acestora pe vârste, durata căsătoriei, mumărul de copii deja născuţi cât şi factori sociali şi eonomici ai perioadei cum ar fi: condiţiile de locuit, nivelul de educaţie, cel al veniturilor, religia, obiceiurile şi tradiţiile cu privire la dimensiunea familiei, etc. Fertilitatea reprezintă măsura performanţei de reproducere a femeilor, bărbaţilor sau a cuplurilor conjugale exprimată statistic ca număr al născuţilor vii. Nivelul maxim al fecundităţii unei femei este de aproximativ 20 de copii şi el se atinge ȋn practică doar ȋn mod cu totul excepţional. Opusul fecundităţii este sterilitatea .

2. Indicatorii fertilităţii

Principalele surse de informaţii pentru măsurarea fertilităţii sunt recensămintele populaţiei şi statistica stării civile, la care se adaugă anumite informaţii obţinute cu ajutorul anchetelor demografice pe bază de sondaj, special organizate care se pot referi la mărimea familiei, la intervalul dintre naşteri, la atitudinea faţă de planificarea familiei, etc.

Studiul complex şi complet al fertilităţii unei populaţii se realizează în mod obişnuit pe baza unui sistem de indicatori care cuprinde următoarele categorii: indicatori absoluţi, indicatori relativi şi indicatori medii .

3. Ratele de fertilitate

1. Rata brută de fertilitate (n) măsoară frecvenţa sau intensitatea naşterilor ȋn cadrul unei anumite populaţii ȋntr-o perioadă de timp determinată, de regulă un an calendaristic şi se calculează prin raportarea mulţimii născuţilor-vii N la efectivul mediu de populaţiei Ṗ din perioada respectivă:

(1.1)

Deşi la numitorul relaţiei (1.1) nu se cuprinde numai populaţia supusă riscului, rata brută de fertilitate este un indicator des utilizat atȃt ȋn statistica naţională cȃt şi ȋn comparaţiile internaţionale.

Intensitatea fertilităţii ȋnregistrează ȋn ţara noastră variaţii importante pe medii şi ȋn profil teritorial.

În mod obişnuit rata brută de fertilitatea se calculează pe ani calendaristici sau pe perioade subanule: luni, trimestre, semestre. Intre ratele calculate pe diferite perioade de timp subanuale şi ratele anuale există relaţii bine definite. La nivel planetar ȋn ultima jumătate a secolului al XX-lea, fertilitatea a ȋnregistrat un proces de reducere continuă.

2.Rata generală de fertilitate (f ) se determină prin raportarea mulţimii născuţilor-vii N la efectivul mediu al populaţiei feminine în vârstă fertilă F ani, deci la efectivul populaţiei supus riscului de a naşte:

f = (1.2)

Contingentul fertil feminin este format din femei necăsătorite, căsătorite, divorţate şi văduve în vârstă fertilă. Unele femei sunt fecunde, iar altele sunt sterile datorită unor cauze multiple genetice sau dobândite în timpul vieţii. Valoarea ratei generale de fertilitate depinde de ratele specifice de fertilitate şi de structura populaţiei feminine pe vârste.

3. Rata specifică de fertilitate (f ) se calculează sub forma unui raport între numărul născuţilor-vii N ai femeilor de o anumită vârstă x şi efectivul femeilor respective F :

- în cazul grupelor anuale de vârstă:

f = (1.3)

- în cazul grupelor cincinale de vârstă:

f = (1.4)