Fertilizarea în Vitro - Alegerea Sexului

Fertilizarea in vitro (FIV) este o componentă a Reproducerii Umane Asistate Medical (RUAM), şi reprezintă un proces prin care spermatozoidul bărbatului, fecundează ovulul femeii în laborator. Acolo se formează embrionul care este transferat in uterul mamei în general la 72 ore de la concepţie. Fertilizarea nu intervine în complexul genetic al copilului, astfel că între fătul creat in vitro şi fătul procreat natural nu apar deosebiri ale dezvoltării. Atunci cand toate alte metode de concepţie nu mai pot fi aplicate, FIV este ultima soluţie pentru femeia sterilă sau barbatul steril.

Selectarea sexului sau selectarea genului, este orice metoda folosita pentru a creste sansele de avea un copil de un anumit sex. Fiecare ovul contine un cromozom X, in timp ce spermatozoizii contin fie un cromozom X, fie un cromozom Y. Cand un spermatozoid ce contine un cromozom X fertilizeaza un ovul, se va naste o fetita si cand un spermatozoid ce contine un cromozom Y fertilizeaza un ovul, se va naste un baiat. in general, exista aproximativ 50% sanse de a avea un baiat si 50% de a avea o fata. Tehnicile de selectare a sexului lucreaza pentru cresterea sanselor de a avea un copil de un anumit sex, masculin sau feminin.

Selectarea genului copilului se incearca de secole; de fapt, metode de selectare a sexului au fost inregistrate si in hieroglifele Egiptului antic. in trecut, selectarea sexului se baza pe unele pozitii sexuale, orar sau anumite alimente mancate in timpul sarcinii. Aceste metode au la baza putine explicatii stiintifice sau deloc si nu cresc cu adevarat sansele de avea fie un baiat fie o fata. Evolutia tehnologica recenta a permis ca selectarea sexului sa devina mult mai precisa si eficienta. Datorita acestei tehnologii, cuplurile isi pot imbunatati semnificativ sansele de a avea un copil de un anumit sex.

Indicatii

Motivele pentru a recurge la selectarea sexului copilului sunt numeroase. Cele mai tipice motive ce determina alegerea unui anumit sex includ:

- bolile genetice: unele cupluri se tem sa nu transmita anumite boli genetice copiilor lor; sunt anumite boli genetice asociate cu sexul masculin, cum ar fi hemofilia si distrofia musculara; pentru a evita aparitia bolii la copilul lor, unii parinti aleg sa aiba o fata

- echilibrul familial: echilibrul familial este, de asemenea, un motiv des intalnit pentru selectarea sexului; cuplurile care au deja un copil, aleg adesea sa aiba un copil de sex opus pentru a echilibra familia

- moartea unui copil: din nefericire unii parinti isi pierd copiii la o varsta foarte tanara; selectarea sexului copilului le ofera acestor parinti sansa de a avea un alt copil de acelasi sex.

Metode de selectare a sexului

Exista 3 tipuri de proceduri de selectare a sexului disponibile.

Metoda gradientului

Metoda gradientului este una dintre cele mai simple metode de selectare a sexului. Spermatozoizii de la tata sunt plasati intr-un aparat ce se invarte rapid, numit centrifuga. Prin rotire acesta ajuta la separarea spermatozoizilor cu cromozomi Y de cei cu cromozomi X, care sunt mai grei, deoarece contin mai mult material genetic. Spermatozoizii ce contin cromozomul dorit sunt apoi folositi in IUI (Inseminarea artificiala intrauterina) pentru a produce un copil de sexul dorit. Metoda gradientului este asociata cu o rata scazuta de succes, dar este mai putin scumpa decat alte metode de selectare a sexului.

Citometria in flux

Citometria in flux (FC) este o alta tehnica de sortare a spermatozoizilor. Foloseste substante fluorescente pentru a ilumina spermatozoizii ce contin cromozomi X. Aceasta substanta fluorescenta adera de materialul genetic din spermatozoizi. Deoarece spermatozoizii ce contin cromozomi X au mai mult material genetic, acestia vor colecta mai multa substanta fluorescenta decat spermatozoizii ce contin cromozomi Y. Un aparat laser este folosit apoi, pentru a separa cele doua tipuri de spermatozoizi. Spermatozoizii cu cromozomi apropiati, sunt folositi apoi in IUI (Inseminarea artificiala intrauterina) sau FIV. Rata de succes a citometriei in flux este mare: exista 60–70% sanse sa concepi un copil de sexul dorit.

Diagnosticul genetic preimplantare (PGD)

Diagnosticul genetic preimplantare (PGD) este una dintre cele mai de succes metode atunci cand este vorba despre selectarea sexului. Aceasta este o procedura complexa, ce implica crearea embrionilor ce sunt apoi analizati din punct de vedere al structurii celulare si al ADN-ului. Embrionii sunt creati intr-un laborator si incep sa se divida. Dupa 3 sau 4 zile, o celula din fiecare embrion divizat, este indepartata si analizata pentru ADN si materialul genetic. Odata ce sexul embrionului este determinat, doar embrionii cu sexul dorit sunt implantati in uterul mamei in timpul FIV. Diagnosticul genetic preimplantare (PGD) are o eficienta crescuta, avand 99% sanse de a avea un copil de sexul dorit.