Fitoterapia Hemoragiilor

1. Introducere

1.1. Definiţie:

Hemoragia sau hemoreea reprezintă o scurgerea abundentă de sînge, internă sau externă, în urma ruperii sau tăierii peretelui unui vas sangvin. Hemoragia este cauzată de lezarea integrității vasului, provocată de o traumă, liza purulentă a peretelui vascular, dereglarea chimizmului sangvin.

1.2. Clasificarea hemoragiilor:

Putem deosebi mai multe feluri de hemoragii:

1.2.1. Hemoragiile externe — în care sângele se scurge în afara organismului datorită secționării unor vase de sânge. În funcție de vasele care au fost secționate, putem deosebi:

 hemoragii arteriale, în care sângele, de o culoare roșu-aprins, țâșnește într-un jet sacadat, în același ritm cu pulsațiile inimii;

 hemoragii venoase, în care sângele, având o culoare roșu închis, curge lin, continuu;

 hemoragii capilare, în care curgerea sângelui se observă pe toată suprafața rănii, având o intensitate redusă.

1.2.2. Hemoragiile interne - în care sângele care curge rămâne în interiorul organismu-lui (ex.: în cavitatea abdominală etc.). O categorie deosebită o pot forma hemoragiile interne exteriorizate, în care sângele ajunge în afara corpului după ce a trecut printr-o cavitate naturală care face comunicarea organismului cu exteriorul.

În cadrul hemoragiilor exteriorizate putem cuprinde: epistaxisul (curgerea sângelui din nas), otoragia (curgerea sângelui din urechi), hematemeza (vărsăturile cu sânge), hemoptizia (tusea urmată de eliminări de sânge din plămâni), hematuria (eliminarea de sânge prinurină), melena (eliminarea de sânge prin scaun, situație în care fecalele capătă o culoare neagră, lucioase) și enterohemoragia (hemoragia intestinală).

1.2.3. În funcție de cantitatea de sânge pierdută, putem distinge:

 hemoragii mari, mortale, când se pierde mai mult de jumătate din cantitatea totală de sânge;

 hemoragii mijlocii, când se pierde 1/3 din cantitatea totală de sânge;

 hemoragii mici, când se pierde o cantitate de 500-600 ml de sânge.

Hemoragiile externe și cele exteriorizate sunt ușor de recunoscut. Hemoragiile interne sunt însoțite de o serie de semne prin care se pot bănui și diagnostica. Aceste semne sunt: amețeala, creșterea numărului de bătăi ale inimii pe minut, creșterea numărului de respirații pe minut. Pulsul bolnavului este slab, iar tensiunea sa arterială scade mult sub cifra normală. Bolnavul este neliniștit, palid, vorbește repede, are transpirații reci și este chinuit de o sete deosebit de mare.

1.3. Exemple de hemoragii:

1.3.1. Epistaxisul sau rinoragia este un accident obișnuit, mai ales la copii și poate fi tratat foarte simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de scobirea în nas sau suflarea nasului. Poate apărea și în urma unei infecții a mucoasei care determină uscare și apariția de cruste.

Epistaxisul este rareori serios, dar ocazional poate fi amenințător de viață, în special la persoanele în vârstă. Apare mai frecvent la persoanele care iau aspirină, anticoagulante (medicamente care împiedică coagularea sângelui in vase) sau la pacienții cu boli hematologice.

Dacă epistaxisul apare frecvent (mai des de o dată pe săptămână) poate fi un indiciu al unei alte probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiunea arterială. Se recomandă consultarea medicului de familie pentru măsurarea tensiunii arteriale și prescrierea unui tratament potrivit. De asemenea, medicul poate preciza dacă medicamentele pe care le ia pacientul pot determina apariția epistaxisului.

Dacă se suspectează o problemă mai serioasă, se recomandă consultarea unui medic ORL pentru efectuarea unor teste suplimentare.

1.3.2. Hemoragiile auriculare sunt rare și în majoritatea cazurilor au un caracter benign. Hemoragiile auriculare grave, produse de traumatisme sau prin erodarea patologică spontană a sinusului lateral sau a arterei carotide interne, constituie aderata urgentă a hemoragiilor auriculare, dar sunt rarisime.

Prin otoragie definim hemoragiile auriculare produse la diferite segmente ale urechii si exteriorizate prin conductul auditiv extern.

1.3.3. Hemoragiile digestive Hematemeza şi melena.

Hemoragiile digestive reprezintă o extravazare a sângelui la nivelul tubului digestiv, de la nivelul esofagului până la anus constituind o urgență medico-chirurgicală.

Hemoragia digestivă superioară reprezintă hemoragia în segmentul digestiv situată deasupra unghiului Treitz. În hemoragia digestivă superioară extravazarea sângelui se face prin hematemeză sau melenă.

Hematemeza reprezintă vărsătura cu sânge ce caracterizează hemoragia digestivă superioară. Culoarea sângelui eliminat prin vărsătură depinde de durata contactului acestuia cu sângele. Astfel, dacă vărsătura survine la scurt timp după debutul sângerării, hematemeza pare roșie, iar ulterior aspectul va fii roșu închis, maronie sau neagră. Cheagurile de sânge precipitate și sângele degradat de acid din vărsătură vor produce un aspect caracteristic în "zaț de cafea" când sunt eliminate prin vărsătură.