Fiziopatologia locomoției

1. LOCOMOTIA

În fiziologie, locomoția este funcția unui organism viu compusă dintr-un complex de mișcări realizate prin mecanisme și organe speciale, datorită căreia organismul se deplasează activ în spațiu. Locomoția organismelor vii este asigurată de un aparat locomotor. La locomoție participă in mod pasiv scheletul si in mod activ musculatura.

1.1 Locomoția la om

Adaptarea scheletului uman la locomotia bipeda - apare curba plantara (scobitura din talpa), se lungesc oasele copsei si gambei, se largeste centura pelviana, iar coloana vertebrala este curbata in forma literei S (ceea ce ii asigura o rezistenta elastica in pozitie verticala).

Legatura functionala muschi - sistem nervos : numarul de neuroni care controleaza un grup de muschi corespunde atit volumului muschilor respectivi, dar mai ales preciziei si finetii miscarilor respective. De aceea, la om, zonele din aria motoare a scoartei cerebrale care controleaza miinile si limba sunt mai mari decit cele corespunzatoare membrelor inferioare si trunchiului Sistemul nervos somatic, prin structurile sale, integreaza organismul in mediul de viata, astfel:-nucleii somato-motori ai trunchiului cerebral comanda miscari ale trunchiului din regiunea fetei, limbii si faringelui ; aria motoare a scoartei cerebrale comanda miscarile voluntare ale corpului ; nucleii bazali regleaza pozitia corpului si miscarea ; cerebelul asigura precizia miscarilor comandate de scoarta cerebrala

1.2 Postura și locomoția umană

Este capacitatea aparatului locomotor de a menține stațiunea verticală bipedă (funcția de postură și echilibru) și de a deplasa diferitele sale segmente și întregul corp. Cele două funcții sunt inseparabile și se condiționează reciproc, astfel încat orice postură se menține sau se schimbă printr-o mișcare și orice mișcare pornește de la o postură armonioasă și perfect coordonată. Termenul de “poziție” desemnează o anumită orientare a corpului în spațiu. Pozițiile fiziologice la om sunt : clinostatismul (decubit dorsal si ventral), ortostatismul (statiunea verticala). La acestea se adauga diverse pozitii (stand pe un picior, pe genunchi, ghemuit, sezand, stand pe maini sau sprijinit culcat), intalnite obligatoriu in executarea unor activitati motrice sau impuse in diverse exercitii de cultura fizica.

(ro.wikipedia.org/wiki/Locomoție)

2. MERSUL NORMAL SI PATOLOGIC

Unul dintre cei mai importanti factori ai evolutiei umane este mersulrectiliniu biped, caracteristica ce deosebeste rasa umana de restul mamiferelor. Directia de deplasare este data de pozitionarea labei piciorului,aceasta pozitionarea labei piciorului este asigurata de articulatia gleznei.

Deosebit de important este faptul ca articulatiile membrului pelvin devin o structura favorabila staticii si mersului. Articulatiile au un grad mare de libertate pe directia de deplasare înainte, în timp ce celelalte articulatii au o libertate mai restrânsa de mobilitate si miscare. Mersul uman reprezinta o miscare locomotorie ciclica, care serealizeaza prin pozitionarea succesiva a unui membru pelvin înaintea celuilalt, fiecare din cele doua membre inferioare având pe rând functia de propulsor si de suport.

a. Mersul normal

Stabilitatea corpului uman in timpul mersului este esentiala deoareceea trebuie sa sustina echilibrul in timpul accelerarii, decelerarii si oscilatiilor care se produc in timpul efectutrii fiecarui pas. Mobilitatea este indispensabila dirijarii diferitelor segmente ale corpului uman pe traictoria de mers, fiind rezultata coordonarii activitatii musculare, a gravitatiei si a inertiei sistemelor de pârghii osteo-musculare. Pasul simplu este distanta dintre calcâiul piciorului de contact cu solul si vârful piciorului de propulsie, lungimea pasului simplu este mai mare la barbati decât la femei, la barbati este de aproximativ 0,60 centimetriiar la femei este de circa 0,50 de centimetri. Numarul de pasi executati intr-un minut reprezinta cadenta pasilor si se numeste cadenta sau frecventa. Cadenta normala de pasi pe minut ar fi de circa 110-120 de pasi simpli. Mersul este declansat de aplecarea trunchiului spre înainte, care duce la proiectia centrului de greutate corporal înaintea bazei de sustinere acorpului.

Unul dintre membrele inferioare intra in extensie iar celalalt membru inferior devine pendulant parasind solul pentru a fi proiectat înainte, urmând a fi din nou fixat pe sol înaintea membrului de sprijin. Unitatea de baza a mersuluieste data de un ciclu de pasi. Acest ciclu este format dintr-un pas dublu care este reprezentat de intervalul de timp care se scurge intre doua atingeri ale solului de calcâiul aceluia si membru inferior. Durata fiecarei faze in care membrul inferior este pilon de sprijin sau element pendulant, este dependenta de viteza dedeplasare