Genunchiul

GENERALITATI - definitie, clasificare, date epidemiologice;

Genunchiul este cea mai mare articulatie importanta a corpului. Prin pozitia sa, prin rolul sau in biomecanica statica si dinamica a membrului inferior, ca si prin slaba sa acoperire cu tesuturi moi, el este deosebit de predispus si vulnerabil atat la traumatismele directe, cit si la cele indirecte. Genunchiul sufera si in cazul unor imobilizari impuse de tratamentul anumitor afectiuni sau traumatisme.

Particularitatea recuperarii consta in strinsa interdependenta dintre functia articulara si valoarea anatomo-functionala a musculaturii sale.

La genunchi întâlnim toate tipurile de traumatisme şi lezări a tuturor tipurilor destructuri articulare:

1. Leziuni ale părţilor moi:

• Tegumente şi ţesut celular subcutanat (contuzii, plăgi, arsuri);

• Tendoane şi muşchi (întinderi, rupturi, secţionări, dezinserţii);

• Vase şi nervi (rupturi, secţionări)

2. Leziuni osoase (deranjamente trabeculare, fisuri, fracturi) ale :

• Epifizelor femurale, tibiale sau peronale;

• Rotulei.

3. Leziuni articulare

• Plagi articulare;

• Rupturi ligamentare;

• Entorse;

• Luxatii;

• Leziuni meniscale.

Ruptura de menisc este un accident survenit pe o meniscopatie preexistenta care a creat o degenerescenta, cu sau fara depunere de calcar. Se poate prezenta ca ruptura longitudinala completa (care este caracteristica mai ales meniscului extern) sau ca ruptura oblica sau combinata cu dezinsertie.

Genunchiul, prin pozitia sa de articulatie intermediara a membrului inferior are un dublu rol:

- asigurarea statica in momentul de sprijin;

- asigurarea elevatiei piciorului in momentul balansului pentru orientarea piciorului in functie de denivelarile de teren.

- Genunchiul joaca un rol important in foarte multe momente si activitati uzuale si profesionale.

ETIOPATOGENIE – cauze, mecanisme, anatomie patologice

Factorii vulneranti care pot actiona asupra genunchiului sunt:

a) Factori mecanici;

b) Factori fizici;

c) Factori biologici;

d) Factori chimici.

Anatomia patologica

Traumatismele fibrocartilajelor articulare sunt reprezentate doar de leziunile meniscale ale articulatiei genunchiului. Aceste leziuni pot fi singulare sau se pot asocia cu oricare alt tip de leziune (entorse, luxati, fracturi).

Leziunile meniscului compromit vascularizatia acestuia, ceea ce explica de ce tratamentul conservator are putine sanse de reusita, indicatia terapeutica raminind cea chirurgicala.

Leziunile de menisc sunt formatiuni fibrocartilaginoase, vascularizate doar periferic in zona fibroasa. Meniscurile au rol de a creea o congruenta perfecta intre condilii femurali si platoul tibial, de a creea o mai buna repartitie a presiunilor intraarticulare, de a permite o mai buna alunecare a capetelor osoase articulare.

Ruptura de menisc se poate prezenta ca:

• ruptura longitudinala (complexa) caracteristica mai ales meniscului intern;

• rupturi transversale, caracteristice meniscului extern,

• ruptura oblica

• combinata cu dezinsertia fie a coarnelor fie periferica.

Meniscurile sunt bine ancorate (in special cel intern) la structurile din jur: la femur , la tibie, la rotula, ligamente incrucisate, capsule, ligamentul lateral si intern. Meniscul intern este cel mai expus traumatizarii (80% din leziunile meniscale), datorita fixitatii lui la structurilor din jur (mai ales la ligamentul lateral intern) ca si presiunilor mai mari ce se exercita asupra lui prin condilul femural intern, prin care trece proiectia centrului de greutate a corpului.

Exista trei mecanisme care ar produce rupturile meniscului:

• flexie urmata de o extensie puternica asociata cu o rotatie a genunchiului in timp ce tibia este fixata, prin blocare la sol a piciorului. La sportivi blocarea piciorului la sol prin crampoanele ghetelor este o cauza frecventa (56 % din rupturile de menisc sunt intilnite la fotbalisti).

• Asocierea concomitenta a unei flexii cu rotatie externa si vag fortat, ceea ce deschide interlinia interna articulara si va incarcera meniscul, care va fi strivit la extensia urmatoare.

• In cadrul unor traumatisme complexe ale genunchiului, soldate cu fracturi de platou sau cu rupturi de ligamente, incrucisate sau laterale.