Gripa la animale și om

Afectiunea acuta reparatorie cu contagiozitate inalta cunoscuta in present ca gripa pare sa fi afectat oamenii inca din antichitate. Simptomele individuale si caracteristicile epidemiologice ale bolii sunt sufficient de distinct pentru a face posibila identificarea mai multor epidemii in trecutul indepartat.

Prima pandemie bine documentata la oameni, in care mortalitatea era frecvent intalnita, in special in zonele dens populate, a avut loc in 1580, considerandu-se ca si-ar fi avut originile in Asia, inainte de raspandirea in Europa si Africa. In cursul urmatoarelor trei secole, desi inregistrarile erau neregulate si comunicarile adesea imprecise, au putut fi recunoscute descrieri clinice ale unor pandemii gripale severe. Prima pandemie pentru care exista mai mult decat rapoarte descriptive a fost cea din 1889, intrucat cercetarile retrospective recente au identificat partial virusul responsabil, prin testarea pentu anticorpi antigripali a serului persoanelor care erau in viata in acea epoca. Posibil cea mai devastatoare pandemie de gripa inregistrata s-a produs in 1918. S-a estimate ca in aceasta pandemie s-au inregistrat intre 20 si 40 milioane de decese in toata lumea si ca intr-o tara deszvoltata cum ar fi Statele Unite, aproximativ 0,5% din populatie a decedat. Repercursiunile pandemiei au fost resimtite de fortele armate angajate in primul razboi mondial, numai fortele SUA avand peste 43000 decese, reprezentand aproximativ 80% din numarul total de pierderi de razboi ale SUA. Inca nu se stie cu precizie de ce pandemia a fost atat de letala. Pentru unele decese ar fi putut fi responsabile infectiile bacteriene secundare, producand pneumonie si alte afectiuni severe. Astazi, aceste infectii pot fi tratate eficient cu antibiotic. Un alt factor ar fi putut fi virulent neobisnuit de inalta a virusului, dar, pana in present tentativele de a izola agentul etiologic din probele congelate au esuat.

Timp de secole au existat diferite speculatii privind cauza gripei, dar pana la sfarsitul secolului al nouasprezecelea conceptual microbiologic de boala infectioasa a devenit general acceptat. Urmarea directa a fost descoperirea unui bacil in faringele multor pacienti cu gripa. Acest bacil Haemophilus influenza, a fost timp de multi ani principalul agent etiologic suspectat al gripei. Prima dovada a unei cause virale, cea reala, a aparut la sfarsitul anilor 1920, cand la porcinele cu o afectiune similara gripei umane a fost descoperit un virus, reusindu-se transmiterea acestuia intre animale prin utilizarea unui filtrate.

Istoricul gripei la animale este la fel de confuz, deoarece denumirea de “gripa” poate fi utilizata ca termen general pentru afectiunile respiratorii ale animalelor si datorita marii varietati de agenti microbieni care pot infecta tractul respirator superior, producand semen pseudogripale. Cu toate acestea, exista multe descrieri istorice de gripa aparand simultan sau secvential la oameni si la animalele domestic, sugerand intelegerea de timpuriu a unei posibile legaturi intre boala animala si cea umana. Corelatia stransa dintre gripa umana si animala a fost stabilita in cursul pandemiei din 1918, termenul de gripa porcina fiind aplicat unei “noi” boli a porcilor, descrisa in acea epoca si care producea semne clinice similare celor ale oamenilor. Dupa prima izolare a virusului gripal se cunostea faptul ca virusul H1N1 (Hsw1N1) a ramas endemic in populatiile de porcine, mai ales in SUA.

Agentul Etiologic

Taxonomie

Virusurile gripale formeaza familia Orthomyxoviridae, cu trei genuri, primul alcatuit din virusurile tip A si B, al doilea din virusurile tip C si al treilea continand virusurile “Thogoto-like”. Virusurile gripale tip A, B si C infecteaza oamenii dar, cu exceptia unor comunicari ocazionale, infectiile altor animale sunt limitate la virusurile tip A. De la pasari au fost isolate numai virusurile gripale tip A.