Hepatita Virală A

Introducere

Hepatitele virale sunt boli ale ficatului cauzate de virusuri. Se deosebesc trei forme clinice: hepatita A, hepatita B şi hepatita C. Primele două sunt cele mai frecvente. Trebuie amintit că, pe lângă acestea se întalnesc (rar) hepatitele produse şi de alte virusuri: Ebstein-Barr, citomegalic, herpetic (mai ales în perioada neonatală), coxsackic, febra galbenă, leptospiroza etc.

Inflamaţie a ficatului legată de o infecţie virală. Leziunile ficatului din cursul hepatitelor virale sunt cauzate de două tipuri de atingeri care se conjugă: o atingere directă prin virus şi o atingere indirectă prin reacţie imunitară, anticorpii pacientului, produşi pentru a apăra organismul împotriva virusului, atacând şi propriul ficat.

Organizarea genomului

Virusul hepatitei A (VHA) a fost identificat in 1973 (Feinstone 1973). Este un virus neanvelopat de 27 nm, cu ARN simplu-spiralat, simetrie eicosaedrica si apartine genului heparnavirus din familia Picornaviridae. Genomul viral contine 7474 nucleotide grupate in trei regiuni: doua zone non-codante 5’ si 3’ si un cadru de citire deschis (open reading frame) de 6681 nucleotide. Acesta codifica un polipeptid care este procesat de proteaza virala, rezultand unsprezece proteine –patru structurale si sapte non-structurale. Au fost descrise la om pana acum patru genotipuri ale VHA, dar nu au fost inca identificate diferente biologice notabile intre acestea (Lemon 1992).

Epidemiologie

Infectia cu virus hepatitic A este larg raspandita pe glob, aparand fie sporadic, fie in mici izbucniri epidemice. Numarul de noi cazuri de hepatita virala A este estimat la1,4 milioane / per an (Viral Hepatitis Prevention Board 1997). Datorita transmiterii pe cale digestiva (Hollinger 1996) infectia cu virus hepatitic A are prevalenta crescuta in zone cu statut socio-economic scazut, unde introducerea masurilor sanitare este precara, iar masurile de igiena lipsesc. Incidenta este scazuta in tarile industrializate – 1,5 cazuri / 100.000 locuitori, de ex., in Statele Unite sau Germania(Wasley 2007; RKI 2006). Comparativ, in statele in curs de dezvoltare din Africa,Asia sau America Centrala si de Sud, incidenta poate ajunge pana la 150 / 100.000locuitori / per an (WHO).

Hepatita virală A (HVA) este o boală infectioasa acuta, provocata de virusul hepatic A, care pătrunde în organismul uman mai frecvent pe cale bucală, manifestîndu-se clinic prin fenomene de intoxicatie generală, dereglari ale tractului digestiv, mai cu seamă dereglari hepatice, precum si a altor sisteme, însotite sau nu de apariţia icterului.

Transmiterea infectiei

VHA este transmis de obicei pe cale digestiva (fecal-orala) fie prin contact direct, fie prin ingestie de apa sau alimente contaminate, dar exista si alte posibilitati de transmitere (de ex., practici sexuale de tip analingus). Virusul hepatitic A se transmite prin materii fecale contaminate, in scaunul pacientilor infectati existand oconcentratie crescuta de virioni incepand din a 3a – 10a zi de la debutul bolii si pana la 1-2 saptamani de la aparitia icterului. Excretia de virioni in fecale este mai indelungata la copii si la persoane imunocompromise (pana la 4 - 5 luni dupacontactul infectant) decat la adultii sanatosi (Hollinger 1996). Categoriile de risc pentru achizitia infectiei cu virus hepatitic A sunt: pacientii clinicilor de psihiatrie sau ai azilelor pentru saraci, personalul medical si militar, homosexualii (mai ales daca practica sexul anal). Datorita viremiei scurte in cursul hepatitei acute A, transmiterea parenterala, prin utilizarea de droguri injectabile sau transfuzii si derivate de sange, este rara. De asemenea, nu au fost raportate cazuride transmitere materno-fetala.

HVA poate să se prezinte sub mai multe forme, care decurg clinic, sau subclinic. În categoria primelor, intră acele forme de infecţii, în care se manifestă diferite simptome clinice (subiective, sau obiective); în forma subclinică simptomele clinice lipsesc definitiv.

Formele în care hepatita virala A se manifestă clinic, se împart în icterice, fruste (sterse), anicterice. Conform datelor obţinute în urma cercetărilor, formele atipice ale HVA se întîlnesc destul de des.

La forma icterică, sindromul citolitic se întîlneste cel mai frecvent şi, de regulă, este prezent la toate cu manifestări clinice. Caracteristic pentru această formă de maladie este ciclicitatea ei, adică schimbarea succesivă a perioadelor de incubaţie, preicterică (prodromală), icterică, de convalescenţă. În perioada dată se disting stadiile de crestere a icterului, de culminare şi de declin.

Incubaţia- variază între 7 şi 50 zile, mai frecvent 15-30 zile.