Hepatită virală de tip B

Infectia cu virusul hepatitei B continua sa constituie o importanta problema de sanatate publica pe plan mondial, cu toate ca actualmente exista mijloace eficiente de preventie activa.Manifestarile carre decurg din evolutia autolimitanta sau persistenta a infectiei cu VHB imbraca un spectru clinic foarte variat, de la hepatita acuta cu evolutie rezolutiva la formele fulminante, de la starea de purtator sanatos la ciroza si cancer hepatic primar, respectiv la boli cronice extrahepatice.Hepatita virala B a fost denumita initial hepatita serica prin ser omolog, primele cazuri ale unor epidemii de "icter prin inoculare" fiind semnalate în 1885 la Bremen (Germania), ca urmare a unei vaccinari antivariolice cu limfa vaccinala umana. Prima descriere a unui icter a fost facuta însa în anul 751 de catre arhiepiscopul de Meinz. Au mai fost mentionate epidemiile de icter în secolul al XVIII-lea si începutul secolului al XIX-lea.La începutul si mijlocul secolului XX hepatita serica a fost regasita din nou, favorizata de folosirea acelor si seringilor infectate (de exemplu: în clinicile diabetice si de boli sexuale).Hepatita serica nu a fost bine diferentiata de hepatita infectioasa ("epidemica") (hepatita A) pâna în anii 1940-1950, când, prin experimente efectuate pe voluntari, s-au demonstrate diferentierile, mai ales antigenice, care exista între cele 2 tipuri. Identificarea stiintifica exacta a hepatitei B s-a facut în 1943, ca urmare a unei mari epidemii de icter aparuta în armata engleza si americana din Africa si ulterior Coreea (1941-1943), cu ocazia vaccinarii antiamarilice - care avea ca excipient ser uman, recoltat de la persoane aparent sanatoase (purtatoare asimptomatice de virus). Ca urmare, hepatita aparuta a fost denumita "hepatita serica" sau "de seringa". Mac Callum a propus în 1947 denumirile de virus A pentru agentul hepatitei epidemice si virus B pentru agentul hepatitei serice - denumiri acceptate pe plan mondial.Cea mai importanta experienta prin care s-a înteles mai bine etiologia hepatitei serice si epidemiologia ei, a fost facuta în 1965 de catre Blumberg si colaboratorii sai, care întâmplator au descoperit un antigen în serul omenesc, în timp ce studiau polimorfismul proteic al serului. Prima data antigenul a fost descoperit la un laborator aborigen australian si de aceea l-au denumit antigenul "Australia".Dupa câtiva ani de cercetari au asociat acest antigen cu hepatita acuta B, iar descoperirea ca este un antigen viral a condus la concluzia ca HBV este raspândita global si rata infectiei în Asia, Africa si Oceania este foarte mare. A devenit clar faptul ca particulele AgHBS din ser nu sunt virioni - virionii sau particulele Dane fiind recunoscute ca având o structura mult mai complexa decât particulele initiale AgHBS Istoria naturala a hepatitei virale B a început sa fie cunoscuta mai bine numai dupa 1970, dupa descoperirea si a celorlalti markeri specifici Între 1971-1974 s-a reusit experimental transmiterea HBV la cimpanzei.În 1975 s-a descoperit efectul preventiv al gamma-globulinelor specifice anti-HBS asupra hepatitei virale B.În 1982 a aparut primul vaccin anti-HBV preparat din forme pure de AgHBS, obtinut din plasma purtatorilor sanatosi de AgHBS În anul 1987 vaccinul anti-HBV cu AgHBS plasmatic a fost înlocuit cu vaccinurile recombinate, obtinute prin inginerie genetica.

2. Ce este hepatita B?

Hepatita B este o infectie a ficatului cauzata de un virus de tip ADN care este transmis prin sange sau derivati ai sangelui contaminat in timpul transfuziilor, prin contact sexual cu o persoana infectata, prin utilizarea unor ace sau instrumente similare contaminate. Spre deosebire de virusul hepatic A, virusul B poate cauza atat o forma acuta de hepatita, cat si una cronica. Hepatita B este cea mai frecventa afectiune cronica din lume.

Infectia acuta cu hepatita B

In faza acuta a hepatitei B, inflamatia evolueaza rapid si dureaza o perioada scurta de timp (de obicei, o recuperare totala poate aparea in maxim cateva luni). In aproximativ 6 luni, cea mai mare parte a adultilor care sufera de hepatita B acuta se vor vindeca si vor dezvolta anticorpi care ii vor proteja de o noua infectare pentru toata viata. Hepatita cronica B apare atunci cand ficatul esueaza recuperarea totala dupa forma activa a hepatitei si poate evolua multi ani fara a genera simptome. Statisticile arata ca in cazul adultilor, peste 85% dintre adultii si 10% dintre copiii afectati de hepatita acuta B se vor reface complet, devenind imuni la o potentiala viitoare infectie.

Infectia cronica cu Hepatita B

Majoritatea copiilor infectati cu virusul hepatic B vor dezvolta forma cronica a hepatitei B. Riscul cronicizarii depinde de varsta la care acestia sunt infectati. Mai mult de 90% dintre nou-nascutii infectati, 50% dintre copiii si 5% dintre adultii infectati cu virusul hepatic B vor dezvolta hepatita cronica.