Infecții nosocomiale

Infectiile nosocomiale au existat din momentul in care s-au infiintat spitalele, dar atentia nu a fost focalizata asupra lor decat pe la mijlocul secolului al XIX-lea.

Florence Nightgale a inceput prima campanie pentru a ridica standardele spitalelor in materie de nursing. Ignaz Semmelweis si Oliver Wendell Holmes au repurtat primele succese in controlul epidemiilor de spital si al infectiilor puerperale, prin sublinierea importantei spalatului pe maini, al personalului spitalelor, intre contactele cu pacientul, iar Joseph Lister a introdus conceptul de chirurgie aseptica.

Procentul de letalitate al infectiilor intraspitalicesti este de 2%. Pana la introducerea sulfonamidelor si a antibioticelor, cele mai importante forme de infectii dobandite in spital ramaneau cele care urmau operatiilor si nasterilor. La acea vreme, principala cauza era Streptococul beta-hemolitic, iar introducerea sulfonamidelor si a penicilinei coincide cu reducerea importanta a cazurilor de infectii nosocomiale cu acest germen. In anii 1950 si inceputul anilor 1960, Stafilococul auriu devenea patogenul numarul 1 care afecta plagile postoperator. Ulterior, bacilii gram-negativi enterici au devenit cauza majora a infectiilor nosocomiale. In spitalele de pediatrie si mai ales in maternitati apare Stafilococul epidermidis iar 1 din 2.000 de pacienti internati intr-un spital decedeaza in urma unei infectii contactate in mediul spitalicesc. , Staphylococcus Aureus, streptococul de grup B si enterococii sunt principalii responsabili pentru producerea infectiilor nosocomiale. Folosirea antibioticelor cu spectru larg a favorizat aparitia bacteriilor si a fungilor cu rezistenta multipla.

Infectiile nosocomiale sunt acele infectii datorate microorganismelor,infectii contactate in spital, sau alte unităţi sanitare, sau datorita ingrijirilor medicale acordate bolnavului. Infectiile nosocomiale pot fi cauzate de orice microorganism potential patogen (bacterie, virus, fung sau protozoar). Denumirea de nosocomial vine din grecescul nosokomeion „nosos” - boala si „komeo”- a ingriji.

Ele se referă la orice boală ce nu se afla in perioada de debut sau de incubatie, la admiterea bolnavului in serviciul medical, boală ce poate fi recunoscută clinic sau microbiologic si afectează fie bolnavul,datorită internării lui în spital sau îngrijirilor primite, sau ca pacient în tratament ambulatoriu,fie personalul sanitar datorită activităţilor sale.

Aceste infectii nosocomiale reflecta schimbarile de la nivelul ecosistemului uman si anume: abuzul de antibiotice, neglijarea igienei, perturbarea raportului dintre agentii patogeni, grupuri mari de imunosupresati si mai reflecta si influenteaza situatia populatiei, incidenta lor fiind in crestere pe plan mondial,in diferite zone.

Rata infectarii variaza considerabil, in functie de eficienta metodelor de supraveghere si de natura spitalului. Spitalele comunitare au o incidenta mai mica a infectiilor nosocomiale decat spitalele supraspecializate, probabil datorita numarului mai mare de bolnavi in stare grava si a tratamentelor mai agresive aplicate. Prin comparatie, la copii se intalnesc infectiile nosocomiale mai putin decat la adulti. Cele mai inalte rate se gasesc la copii cu varsta sub un an, iar dintre acestia in sectiile de terapie intensiva din maternitati se inregistreaza cele mai multe cazuri. Riscul de infectie din maternitati creste o data cu scaderea greutatii la nastere. Prematurii cu greutati intre 500 si 1.000g sunt cei mai predispusi, iar de retinut este faptul ca nu exista mari deosebiri in functie de sex.

Epidemiologie :

• Prevalenta pe plan global este de 7 %.

• Prevalenta pe sectoare medicale cu risc :

I. Sectiile de terapie intensiva

II. Sectiile de chirurgie/arsuri

III. Sectiile hematologie-oncologie

• Predominante,dupa forma clinica sunt :

- infectiile urinare 40%

- infectiile prin cateter 25%

- pneumoniile 20%

- infectiile 15%

• Prevalenta agentilor patogeni este :

- bacterii gram negative 60% ( E. Coli – 25% ; Pseudomonas – 15% )

- coci gram pozitivi 30% ( Staphilococcus aureus – 15% )

- agenti patogeni multirezistenti 10% ( Staphilococcus, Klebsiella, Enterobacter, Acinetobacter, Pseudomonas, fungi)