Infecții urinare

Infectiile urinare

Etiologie

In mod normal, urina este sterila si caile urinare nu contin germeni; exceptie facand ultima parte a uretrei, in special meatul urinar, populate asimptomatic de o flora variata, cu aceeasi germeni care se gasesc pe perineu sau in regiunea vulvovaginala.

Infectiile urinare sunt deseori ascendente (mai ales la femei), apar spontan sau sunt provocate prin manevre urologice.

Infectiile urinare pot fi hematogene fiind provocate, de obicei de germeni patogeni specifici (bacilul Koch, bacilul tific, leptospire, brucele), dar si de stafilococi, enterococi in cadrul unor bacteriemii sau septicemii.

Cei mai frecventi agenti implicati in etiologia infectiilor urinare sunt bacilii Gram negativi. Majoritatea infectiilor urinare sunt cauzate de bacteria Escherichia coli – familia Enterobactericeae, ce face parte din flora intestinala normala si este responsabila de aproximativ 80% din cazurile de infectie urinara la pacienti fara catetere, anomalii urologice sau calculi (frecvent asociata raporturilor sexuale), alti bacili Gram negativi apartinand aceleiasi familii si facand deasemenea parte din microbiota normala a intestinului sunt implicate in procent mai mic in etiologia infectiilor urinare necomplicate: Proteus, Klebsiella si ocazional Enterobacter Acestor bacili Gram negativ, impreuna cu Serratia si Pseudomonas, li se atribuie o importanta in crestere in infectiile recurente si infectiile asociate manevrelor urologice, calculilor sau obstructiilor.

Cocii Gram pozitivi joaca un rol mai mic in infectiile tractului urinar. Staphylococcus saprophyticus este cauza a peste 10% din infectiile urinare la femeile tinere. Ocazional enterococcii determina cistita necomplcata la femei. Mai frecvent, enterociccii si Staphilococcus aureus determina infectii la pacientii cu calculi renali sau manevrelor urologice. Izolarea Staphilococcus aureus din urina ridica suspiciunea de infectie bacteriana a rinichiului.

Agenti etiologici importanti sunt cei ce produc uretrita transmisa sexual cum sunt: Neisseria gonorrhoeae; Chlamydia trachomatis; Virusul herpex simplex. Ureaplasmele sunt responsabile de unele cazuri de cistita si uretrita. Ureaplasma urealyticum si Mycoplasma hominis au fost izolate din tesutul prostatic si renal al pacientilor cu prostatita acuta si pieloneftita si sunt raspunzatoare probabil si de unele din aceste infectii.

Adenovirusurile cauzeaza cistita acuta hemoragica la copii si la unii adulti tineri, uneori in epidemii. Multe alte virusuri au fost izolate din urina, de exemplu Citomegalovirus, dar se crede ca ele nu ar determina infectii urinare.

Colonizarea urinii pacientilor diabetici sau cateterizati cu Candida si alte specii fungice este frecventa si uneori progreseaza spre infectie invaziva simptomatica.

Clinic

Infectiile de tract urinar se manifesta la adult prin disurie, poliurie cu senzatia de golire incompleta a vezicii urinare, durere perineala, febra, frisoane, lombalgii. Pacientii mai varstnici pot fi asimptomatici, iar la copii mici simptomele pot fi nespecifice.

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECIILOR URINARE

Cuprinde 5 puncte:

1. cercetarea bacteriuriei – urocultura

2. cercetarea albuminuriei

3. cercetarea glicozuriei

4. pHul urinar

5. examenul sedimentului urinar

1. UROCULTURA

Recoltarea urinii:

In urocultoare sterile;

Inainte de inceperea oricarui tratament antiinfectios sau la 3-5 zile dupa intreruperea lui;

Dimineata sau dupa cel putin 3-4 ore de la ultima mictiune;

10-25ml prin metoda „jetului mijlociu” dupa toaleta locala amanuntita.

La persoanele cu sonda vezicala permanenta, urina se recolteaza cu seringa, punctionand steril sonda in apropierea meatului urinar; in nici un caz nu se recolteaza din punga colectoare.

In cazuri de exceptie se face recoltarea prin sondaj vezical.

Centrifugare 15 minute.