Îngrijirea pacientului cu tulburări anxioase

Introducere

Tulburarile anxioase sunt stari de emotie exagerata, de neliniste, tensiune sau frica ce nu sunt dependente de un anumit stimul. Ele sunt declansate de presiunea amenintarilor interne, a grijilor sau a celor externe, de situatiile in care exista o problematica nerezolvata, adesea neconstientizata. In mod obisnuit, anxietatea semnaleaza posibile pericole la care este expusa persoana. Prin mobilizarea mecanismelor de aparare psihice si fiziologice, anxietatea este o manifestare adaptive, care ajuta persoana sa isi ia masuri fata de pericole prezente sau potentiale.

Nevroza anxioasa este afectiunea psihica determinata, in principal, de factori psiho- traumatizanti, al caror nucleu simptomatologic este reprezentat de sindromul anxios.

Prevalenta tulburarilor anxioase a fost considerata intre 2-5% din populatia generala, procent in care sunt incluse si alte forme, ca anxietatile situationale, reactionale. Nevroza anxioasa debuteaza in general la varta tanara, catre sfarsitul, adolescentei pana la 40 de ani.

In multe cazuri, aparitia simptomatologiei este precedata de un cumul de evenimente de viata, percepute psiho- traumatizant.

Etiologie

In geneza tulburarii au fost incriminati factori psihologici si sociali negativi, dar si constitutionali, genetici, care reprezinta elemente de vulnerabilitate. In explicarea etio- patogeniei au fost utilizate, indeosebi, teoriile nefreudiene, teoria stresului si cele behavioriste.

Observatiile asupra personalitatii celor care fac episoade anxioase au aratat existenta unui nucleu de trasaturi, ce reflecta mai mult stil personalitatii decat particularitatile de reactivitate bazala. Anxiosul este un mare dependent, cu un sistem de aparare excesiva, represiune si conformism social.

Poate fi o persoana nehotarata, condusa de cei din jur, cu o stima de sine fragila si dificultati in evaluarea problematicii, in gasirea solutiilor, in exprimarea corecta si suficient de clar a opiniilor negative.

Simptomatologie

Starile de anxietate au o simptomatologie bogata, exprimata pe plan psihic, fiziologic si comportamental. Ele se pot grupa in:

- anxietate generalizata

- anxietate paroxistica , cu atacuri de panica

Anxietatea generalizata

Starile de anxietate patologica se caracterizeaza prin trairi de neliniste severa, reflectata in disfunctii cognitive, precum si prin simptome vegetative si motorii asociate: cefalee, tensiune, incordare musculara, palpitatii, ameteli, insomnie, somn superficial, cosmaruri, nevoie exagerata de miscare.

Fasciesul anxios este tipic. Pacientul cu dispozitie anxioasa se simte amenintat de un pericol neprecizat, resimte o stare de neliniste de tensiune interioara neplacuta, traieste prezentul in tensiune. Aceasta este anxietatea libera, flotanta, de fond, perceputa pe plan mintal.

In raport cu intensitatea tulburarilor, starile de anxietate generalizate pot fi clasificate in:

- usoare

- moderate

- severe

- de panica

Anxietatea usoara presupune mai curand o stare de alarma, cu cresterea atentiei, irascibilitate, dorinta de a face fata greutatilor.

Anxietatea moderata duce la reducerea capacitatii de perceptie a mediului, atentie selectiva, reducerea claritatii judecatii.

Anxietatea severa ingusteaza campul perceptual si scade capacitatea de concentrare a atentiei, subiectul ramane fixat asupra unor detalii nesemnificative.

Atacurile de panica

Starile de anxietate se pot exterioriza si paroxistic, sub forma atacurilor de panica cu durata scurta de pana la ½ de ora, cu debut brusc. Ele ating paroxismul in cateva minute si apoi se sterg incet, pot sa aiba sau nu o motivatie, apar neasteptat, au un orar imprecis.

Atacul de panica se caracterizeaza printr-o crestere rapida a anxietatii psihice, cu frica de un deznodamand sinistru, de o moarte iminenta insotite de simptome somatice alarmante; cefalee, ameteala, dispnee, polipnee, senzatie de sufocare, palpitatii, tahicardie cu extrasistole, transpiratii,senzatia de nesiguranta, tensiune arteriala instabila etc.