Îngrijiri acordate pacientului internat cu tromboflebită

TROMBOFLEBITA este o afectiune a sistemului cardio-vascular, manifestata prin inflamarea peretilor venosi si formarea unor cheaguri de sange (trombi) care obtureaza partial sau total venele provocand embolii (blocarea brusca a unui vas sangvin sau limfatic). Inflamarea vaselor de sange poate fi anterioara formarii trombilor sau cauzata de aparitia trombilor prin coagulare intravenoasa.

Inflamarea peretilor venosi sau trombi pot aparea in orice zona a sistemului circulator, in cele mai multe cazuri insa tromboflebita este localizata la nivelul membrelor inferioare. La debut afecteaza venele gambei si apoi venele femurului si cele din zona iliaca.

Principalele forme de manifestare:

Sistemul circulator venos prezinta ramificatii superficiale, localizate subcutanat, si profunde, localizate la nivelul muschilor. Venele afectate determina tipul de tromboflebita, superficiala sau profunda. In prima situatie trombii sunt situati pe peretii venelor subcutanate si provoaca inflamarea venelor afectate. La atingerea acestea se prezinta ca un cordon tare si dureros. Bolnavul acuza disconfort si durere in timpul mersului si/sau in repaus si junghiuri localizate. Tromboflebita nu reprezinta un pericol imediat pentru pacient, insa in situatii particulare venele blocate pot genera infectii sau deteriorari ale tesutului invecinat datorita circulatiei periferice defectuoase.

Obturarea venelor musculare, denumita tromboflebita profunda, reprezinta un risc major pentru sanatatea bolnavului intrucat trombii se pot desprinde de peretele venos si pot provoca embolia pulmonara, infarctul miocardic sau atacul cerebral vascular. Ca manifestari se remarca dureri spontane la nivelul gambei sau a musculaturii plantare, cresterea temperaturii locale si stare febrila, mers dificil si schiopatat, stari de anxietate si tahicardie. O manifestare particulara a acestei afectiuni o reprezinta tromboflebita varicoasa, provocata de complicatii ale varicelor.

Deoarece principala complicatie este embolia, face parte din boala tromboemboiica. in evolutie se deosebesc un stadiu initial, de flebotromboza, de scurta durata (5 - 6 zile), cand cheagul adera slab la peretele venos, dar are o neta tendinta la embolii, si o faza ulterioara, de tromboflebita, cand cheagul este aderent la perete, deci mai putin emboligen.

Etiopatogenie: principalii factori patogeni sunt staza circulatorie venoasa, hiper-coagulabilitatea sangelui si leziunile endoteliului venos. Tromboflebita apare frecvent in insuficienta cardiaca, dar si in alte afectiuni insotite de staza venoasa, datorita imobilizarii prelungite. Poate aparea in boli casectizante si in primul rand in cancer, in boli ale sangelui (leucemii, anemii, poliglobulii), in febra tifoida, in ischemii arteriale masive, supuratii, traumatisme, varice, dupa antibiotice si corticoizi. Se observa si dupa interventii chirurgicale pe micul bazin (prostatectomie, histerectomie), artum (intre a 10-a si a 20-a zi dupa nastere) sau post-abortum, in ultimele luni ale sarcinii.

Anatomia patologica: boala debuteaza printr-un cheag primitiv, ingloband trombocite si hematii intr-o retea de fibrina, urmat de un cheag secundar de staza (cheag rosu), care creste progresiv in ambele sensuri, dar mai ales spre inima, putand ajunge uneori pana la o lungime de 50 cm. in aceasta faza, aderand slab de peretele venei, cheagul se poate fragmenta, producand embolii - stadiul de flebotromboza . Dupa 5-6 zile cheagul se organizeaza, fixandu-se solid de peretele venos - stadiul de tromboflebita.

Cauze: formarea trombilor sau inflamarea venelor au la origine o multitudine de cauze. Cea mai frecventa este inactivitatea prelungita, cum se intampla in cazul calatoriile lungi cu masina sau avionul si in situatia afectiunilor care imobilizeaza la pat pacientul (recuperarea postoperatorie, atacul miocardic, fracturi, paralizie provocata de un accident vascular cerebral, etc). Printre factorii de risc se numara: