Îngrijiri postoperatorii

Pregătirea pre-operatorie + îngrijirile post-operatorii = complex de măsuri a căror aplicare asigură reuşita actului chirurgical.

Alegerea momentului operator:

- după studiul amănunţit al terenului bolnavului, al urgenţei şi necesităţii intervenţiei, amploarea acesteia şi stabilirea riscurilor anestezico-chirurgi¬ca¬le;

- după corectarea celorlalte afecţiuni asociate şi a eventualelor deze¬chilibre, aducând bolnavul într-o stare biologică aptă să facă faţă agresiunii chirurgicale;

- toate aceste măsuri sunt aplicabile la bolnavul cu intervenţie chirurgicală programată.

ÎNGRIJIRI POST-OPERATORII GENERALE

În absenţa complicaţiilor, perioada post-operatorie durează de la câteva zile (chirurgie laparoscopică) până la 7-10 zile (chirurgie deschisă); se suprapune intervalului de la sfârşitul intervenţiei chirurgicale până la părăsirea spitalului.

Trebuie luate măsuri care să prevină sau să trateze unele incidente sau accidente post-operatorii imediate sau precoce, favorizând o însănătoşire rapidă a pacien¬tului prin recu¬perarea funcţiilor vitale periclitate de traumatismul chirurgical.

1. Întoarcerea bolnavului la pat

Se face cu brancardul, de preferinţă însoţit de medicul anestezist care asigură securitatea funcţiei respiratorii şi cardio-vasculare, până la salonul destinat urmăririi post-operatorii a bolnavului. Acest salon să fie amplasat într-un loc liniştit al secţiei, cu o temperatură de cca. 20ºC, slab iluminat, cu lenjerie curată pe patul încălzit electric sau cu sticle cu apă caldă ce vor fi îndepărtate când bolnavul este aşezat în pat.

Poziţia bolnavului în pat → adaptată tipului de anestezie şi de intervenţie chirurgicală:

- anestezie rahidiană → decubit dorsal fără pernă sau chiar uşor Trendelenburg;

- anestezie generală → se recomandă decubit lateral, cu membrul inferior de deasupra flectat şi faţa spre pernă, pentru ca în caz de vărsătură bolnavul să nu aspire conţinutul gastric.

Se supraveghează trezirea bolnavului, cu revenirea stării de conştienţă, a sensibilităţii şi a motilităţii.

După trezire, bolnavul va fi aşezat în poziţia pe care o suportă cel mai bine; se recoman¬dă poziţia Fowler (permite o relaxare a musculaturii membrelor inferioare şi abdo¬me¬nu¬lui, mişcările respiratorii se pot efectua mai uşor).

Posibilele complicaţii postoperatorii imediate sunt anunţate de:

- modificările coloraţiei tegumentelor sau mucoaselor,

- modificările temperaturii exterioare a corpului,

- apariţia unei stări de agitaţie sau persistenţa unui calm prelungit.

2. Combaterea durerii postoperatorii

Sunt folosite două tipuri de substanţe:

- analgetice majore (opiacee, derivate şi succedanee ale morfinei),

- analgetice minore (neopiacee).

Se mai practică:

- tehnici de analgezie regională: rahianestezie sau anestezie peridurală continuă;

- alte tehnici: acupunctură.

Opiaceele sunt analgeticele de elecţie pentru combaterea durerii post-operatorii imedia¬te; sunt folosite obligatoriu cel puţin în primele 24 ore post-operator, fiind singurele ca¬pabile să diminueze efectele secundare ale reacţiei simpato-adrenergice.

Efectul cel mai rapid al opiaceelor se obţine prin administrare i.v. → recomandat la bol¬navi cu durere intensă, cu frison, stare de agitaţie, hipertensiune, tahicardie (fenomene induse de o reacţie hipersimpaticotonă intensă).

Frecvent opiaceele se administrează pe cale i.m., o doză asigurând