Iridologia

Iridologia

"Unul dintre cele mai importante aspecte care trebuie descoperit, este adevărata cauză a maladiilor, originea şi sursa suferinţelor, a răului care afectează corpul uman. De fapt, oricine cunoaşte cauza primară a unei boli, devine capabil să-i găsească remediul, care constă în contrariul cauzei adevărate care a generat acest rău. Căci cea mai mare artă medicală nu face altceva decît să cerceteze cauzele şi apoi să direcţioneze inteligent resursele naturale şi disponibilităţile latente ale corpului"

(Gardeil, 640, I şi Littre, 93, VI)

Ce este iridologia?

De-a lungul timpului, ochii au fost consideraţi modalitatea prin care sufletul uman ia contact direct cu exteriorul, deci ei reprezintă pentru noi o “oglindă a sufletului”. Pornind de la această afirmaţie s-a născut o noua ştiinţă – iridologia (sau iridodiagnosticul) care susţine că fiecărei zone a corpului nostru îi corespunde o zonă bine stabilită la nivelul irisului (partea colorată ce înconjoară pupila). Iridologia (sau diagnosticul irisului) este o metodă folosită în medicina alternativă, prin care se analizează starea de sănătate a unei persoane prin studierea culorilor, semnelor şi topografiei irisului, pupilei şi sclerei ochiului. Când oamenii sunt întrebaţi care este primul lucru pe care îl observă atunci cînd se uita la cineva, de cele mai multe ori răspunsul este – ochii acelei persoane. Din acest motiv, ochii sunt descrişi ca fiind ferestrele sufletului. Când privim ochii cuiva putem să ne dăm seama dacă persoana respectivă minte, dacă este supărată, dacă este obosită, sau dacă nu se simte bine. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au înţeles legătura dintre aspectul ochilor şi starea de sănătate individuală – exista multe izvoare istorice în acest sens. Cu alte cuvinte, iridologia este ştiinţa care studiază semnele irisului şi formele pupilelor. Fiecare formă, culoare, model şi fibră a irisului ascunde o semnificaţie profundă şi foarte precisă pentru un iridolog priceput. La rândul nostru, cunoaşterea acestor semne, chiar şi la un nivel destul de superficial, ne poate ajuta foarte mult în a preveni unele boli şi în a înţelege cauzele altora. În ultimii ani, cercetătorii iridologi au demonstrat că ,în funcţie de tipul ochiului pe care o persoana îl are, se poate determina esenţa personalităţii sale şi în ce măsură persoana respectivă a reuşit să atingă un echilibru între partea mentală, cea emoţională, cea fizică şi cea spirituală a vieţii.

Când a apărut această ştiinţă?

Studiul ochiului ca “oglindă a sănătăţii corpului” datează de mai bine de 6000 de ani. Această ştiinţă a fost practicată în China şi de către filozoful Hippocrate în Grecia Antică. Totuşi, prima referire la iridologie atestată medical datează de-abia din 1670 în lucrarea medicului german Phillipus Meyens – “Chiromatica Medica”.

Există şi o povestire legată de apariţia iridologiei moderne: Pe la mijlocul secolului XIX, trăia în Ungaria un băiat pe nume Inguatz von Peycley a cărui jucărie preferată era o bufniţă. Într-o bună zi, bufniţa străduindu-se să scape din strânsoarea mâinii băiatului şi-a rupt un picior. Analizând-o cu toată grija, băiatul a observat că pe ochiul bufniţei de pe aceeaşi parte cu piciorul rupt, apăruse o pată, aceasta producîndu-se în jurul orei 18:00. Tatăl băiatului a imobilizat piciorul bufniţei aplicîndu-i o atelă. Băiatul urmărea cu mare atenţie starea bufniţei sale şi astfel a sesizat că pe măsură ce piciorul se vindeca apărea în jurul petei de pe ochi (pe care o remarcase la început) un inel alb. El nu şi-a dat seama atunci ce descoperire epocală făcuse, dar a ţinut minte întâmplarea. Băiatul de atunci a crescut, a studiat şi a devenit medic. Într-o zi lucrând în spital, i-a fost adus un pacient care avea piciorul rupt. Examinându-l atent, doctorul Peycley a observat existenţa la nivelul ochiului a unei pete similare cu cea pe care o sesizase în copilărie la ochiul bufniţei sale accidentate. Pata apăruse de asemenea la ochiul de aceeaşi parte cu piciorul rupt şi tot în jurul orei 18:00, aşa cum se întâmplase pe vremuri, în povestea cu bufniţa. Urmărind evoluţia pacientului respectiv, a remarcat că pe parcursul vindecării lucrurile s-au petrecut identic şi anume că inelul alb, care în mod evident semnifica vindecarea, şi-a făcut de asemenea apariţia în jurul petei. Abia acum tânărul medic a realizat că descoperise ceva important. Când mai târziu doctorul Peycley a consultat un alt pacient care avea de data aceasta o mână ruptă, el a remarcat o pată similară, dar localizată diferit la nivelul irisului. Apoi el a examinat ochii tuturor pacienţilor care aveau diferite boli şi gradat a realizat o veritabilă hartă a irisului localizând diferitele semne caracteristice în funcţie de boala sau tulburarea existentă. Dobândind experienţă în acest domeniu al iridodiagnosticului şi perfecţionându-se gradat, doctorul Peycley ajunsese să nu mai fie de acord cu unele dintre diagnosticele colegilor săi. Devenea din ce în ce mai evident că diagnosticele sale erau mult mai precise decât ale multor specialişti, fapt demonstrat şi verificat de el însuşi prin confruntarea cu diagnosticele reale pe care le afla în urma operaţiilor şi autopsiilor făcute în spital. În 1881 el a publicat o carte despre cercetările sale asupra noii metode, intitulată “Descoperiri în domeniul ştiinţelor naturale şi medicinii; instrucţiuni în studiul diagnosticării semnelor irisului”. Ulterior, s-au realizat hărţi ale irisului din ce în ce mai complexe şi au fost adăugate noi puncte de reper importante, iar în timpurile moderne un mare iridolog numit Bernard Jensen, a scris o carte minunată pe această temă. De atunci, multi oameni de ştiinţă, medici, naturopatologi, etc. au studiat disciplina iridologiei şi au contribuit la dezvoltarea acestei ştiinte. Iridologia este foarte răspândită în ţări precum America, Anglia, Germania, Spania iar în Rusia este disciplina de studiu la Facultatea de Medicină.