Kinetoterapia în bronșita cronică

Bronsita cronica este o boala caracterizata clinic prin tuse si expectoratie intermitenta sau permanenta determinata de hipersecretia mucoasei bronsice, avand ca substrat anatomopatologic o inflamatie cronica nespecifica a peretelui bronsic si alterarea structuri mucosecretante, necauzata de o boala sau leziune bronho-pulmonara specifica, evoluand deobicei spre o afectare progresiva a bronhiolelor si a tesutului pulmonar.

În bronşita cronică este vorba de o evoluţie prelungită, cu exacerbări şi remisiuni, tusea fiind prezentă pe perioade mari de timp, timp de minim 3 luni pe o perioada consecutiva de 2 ani, dacă nu chiar continuă. În fazele incipiente mucoasa bronşică este edemaţiată şi prezintă o activitate hipersecretorie.

În mod normal pereţii bronşici secretă o anumită cantitate de mucus, foarte redusă cantitativ pentru a fi eliminată prin expectoraţie. Mucusul este produs de celulele secretorii (seroase şi mucoase) ale epiteliului bronşic şi glandelor din submucoasă. Volumul glandelor este de aproximativ 40 ori mai mare decât al celulelor mucosecretorii din epiteliul mucoasei.

Tusea cronica poate fi declansata de diferite patologii, care, datorita faptului ca au o simptomatologie foarte asemanatoare, dar variaza din punct de vedere etiologic, sunt desemnate prin denumirea generica bronhopneumonii obstructive cronice ( BPOC - boli pulmonare /bronhopneumonii obstructive cronice).

Bronsita cronica simpla, cu toate ca nu se caracterizeaza prin ingustarea bronhiilor, este inclusa in acest grup de afectiuni, deoarece poate duce la bronsita obstructiva cronica.

Principalul factor de risc al afectiunii il constituie fumatul. Bronsita cronica poate sa duca la bronsita obstructiva cronica, emfizem pulmonar sau carcinom bronsic. Prevalenta bolii este de trei ori mai mare in randul barbatilor fata de femei, iar riscul general de boala creste o data cu varsta.

Incidenta este variabila in functie de conditiile atat de macro cat si de micro climat (ex Anglia – unde este boala nationala)

Etiopatogenie:

Cauzele care duc la bronsita cronica pot fi : exogene si endogene.

Cauzele endogene sunt

- locale : reprezentate de modificarile anatomice ale aparatului respirator : vegetatii adenoide (polipii), hipertrofi amigdaliene, deviatii de sept

- generale : reprezentate de alterarea mecanismelor de epurare bronsica, de carente imunitare si sensibilitate la frig

Cauzele exogene sunt : iritatii bronsice aparute datorita fumului de tutun, atmosferei poluate, iritantilor profesionali de origine animala/vegetala/minerala, infectii bronsice cu microbi/virusi, alergia bronsica.

Afecteaza bronhiile mici, unde leziunile inflamatorii si secretiile pro¬duc stenoza, spasm, colaps expirator si disfunctie ventilatorie obstructiva. Sunt cunos¬cute trei cauze importante: factorii iritanti, infectia si alergia, unele droguri contribuind la precipitarea evolutiei spre decompensare.

Dintre factorii iritanti, tabagismul si alcoo¬lismul sunt esentiali. S-a constatat ca principala cauza a bronsitei cronice o reprezinta fumatul. Riscul de boala creste in functie de numarul de tigari fumate zilnic. 90 % din bolnavi sunt fumatori activi sau au fumat o perioada indelungata de timp. Fiecare al doilea fumator peste 40 de ani sufera de bronsita cronica. Fumatul produce 20 % din leziuni cornice, stimulează secreţia de mucus determinând hipertrofie, hiperplazie glandulară, inhibă mişcarea cililor bronşici, scade activitatea macrofagelor determinând infecţii, eliberează din macrofage enzimele proteolitice, degradează proteinele pulmonare determinând emfizem, stimulează receptorii din submucoasă, crescând reactivitatea bronşică accentuând spasmul bronşic.

Mai contribuie poluantii aerieni, vaporii iritanti din industria chimica, vaporii de amoniac, conditiile atmosferice nefavorabile.(frig, umezeala, curenti de aer). Inhalarea frecventa de substante toxice reprezinta un important factor de risc, deoarece aceste substante patrund in sistemul respirator. Grupele de risc sunt minerii si lucratorii din fabrici, care sunt expusi regulat la fum, gaze si vapori.

Bronsita cronica poate fi determinata si de o predispozitie genetica (hipersensibilitatea sistemului bronsic).

Substantele toxice inhalate afecteaza tesutul pumonar, marind astfel riscul de infectie virala sau bacteriana.

Infectia microbiana (streptococul, stafilococul - uneori de spital - enterococul, hemofilul si diferite enterobacterii) sau virala, primitiva sau secundara, ocupa un loc primordial, grefandu-se de obicei pe o mucoasa bronsica alterata de iritatia cronica, unele defecte genetice etc.

Alergia este cea de-a treia componenta etiologica, actionand prin sensibilizare la pneumoalergeni sau alergeni microbieni. Contribuie, de asemenea, catarurile infectioase traheo-bronsice, rino-faringitele cronice si terenul predispus.

La precipitarea evolutiei, actioneaza si unele droguri si unele vagolitice ca beladona, care usuca mucusul protector, simpaticomimeticele (Bronhodilatin, Alupent) care, dupa efectul salutar initial, prin abuz, agraveaza boala (astmul drogatilor), expectorantele pe baza de terpina sau ioduri, barbituricele, sedativele si tranchilizantele, care depima centrul respirator, Penicilina (prin alergie), oxigenoterapia masiva. Prin toate aceste mecanisme, tusea nu mai este eficace, expectoratia creste, rezulta staza bronsica, stenoza, tulburari de ventilatie si infectie, cercul devenind vicios.

Factori favorizanti ai bronsitei cronice :

- afectiuni pulmonare reprezentate de deformari toracice congenitale sau dobandite

- rahitismul

- sechele de poliomielita

- tuberculoza

- astm