Malnutriția gravidei

Malnutriția reprezintă starea de nutriție în care deficitul sau excesul de energie, proteine sau alți nutrienți determină efecte adverse măsurabile asupra organismului (modificări de formă, dimensiune sau compoziție), asupra funcțiilor acestuia și asupra prognosticului clinic (1,4).

În literatura de specialitate și, mai ales în studiile referitoare la femeile gravide, termenul de malnutriție se folosește în sensul de subnutriție - calorii, proteine sau micronutrienți, în mod convențional (1).

Bebelușii ale căror mame au fost victime ale malnutriției în timpul sarcinii riscă un declin cognitiv accelerat la bătrânețe, potrivit unui studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), citat de AFP.

Numeroase cercetări au demonstrat că dezvoltarea fetală depinde, în mare măsură, de starea nutrițională maternă, existând o strânsă relație între starea de nutriție a mamei și greutatea copilului la naștere. Această relație a fost foarte evidentă în cursul celui de-al doilea război mondial, când perioadele îndelungate de foamete au dus la scăderea greutății medii a nou-născuților cu aproximativ 500 g (2).

Cercetătorii de la Universitatea din Amsterdam au monitorizat funcțiile cognitive ale 737 de adulți olandezi cu vârstele cuprinse între 56 și 59 de ani. Aproximativ 40% dintre ei au suferit de malnutriție în stadiul intrauterin, în perioada în care Germania nazistă a impus Olandei o blocadă alimentară la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. În timpul acelei perioade de foamete, care a durat șase luni, rațiile alimentare zilnice au scăzut dramatic, ajungând până la 800 de calorii.

În timp ce o reducere a aportului caloric de care beneficiază un adult poate să amâne procesul de îmbătrânire și să crească speranța de viață în cazul multor specii, restricțiile calorice impuse înainte de naștere au o serie de efecte nefaste asupra sănătății psihice și mentale, mai târziu, de-a lungul vieții. O persoană care a suferit de malnutriție în stadiul intrauterin are mai târziu performanțe cognitive mai slabe, iar circumferința craniului ei este mai mică (2).

Studiile au demonstrat că efectul negativ pe care îl are malnutriția în timpul sarcinii, nu se manifestă doar asupra fetusului ci și asupra viitoarelor generații (5).

Nou-născuții cu greutate mică la naștere, sub 2500 g, au o mortalitate perinatală de 10-20 de ori mai mare decat cei normoponderali, atât prin malformațiile asociate cât și prin riscul crescut de asifixie, aspirație de meconiu, hipoglicemie, hemoragii pulmonare, intracraniene etc.(3) De asemenea, există și riscul unor consecințe pe termen lung: tulburări nervoase tardive - de la dificultăți de acomodare, tulburări comportamentale până la întârzieri mintale, consecințe ale leziunilor cerebrale instalate ca urmare a malnutriției intrauterine (4).

Malnutriția la gravide este o problemă de sănătate publică, globală, care afectează o proporție considerabilă din totalul femeilor însărcinate (6) și reprezintă 7% din totalul patologiilor existente în prezent; în zonele slab dezvoltate - Asia de SE, America de Sud, Africa, prevalența malnutriției ajunge până la 35% (7). În ceea ce privește deficitul de micronutrienți în sarcină, aproximativ 32 de milioane de femei suferă de anemie, 19 milioane de deficit de vitamină A, și un procent mai mic au deficit de folați, zinc sau iod (8).

Anemia în sarcină reprezintă o problemă de sănătate publică, ce poate influența evoluția sarcinii și poate avea repercusiuni grave asupra dezvoltării fetale. Femeile care prezintă factori de risc pentru apariția anemiei feriprive trebuie incluse în Programul Național de Profilaxie a anemiei feriprive. Conform Hotărârii Guvernului nr 261/2010 și a Ordinului Ministrului Sănătății nr. 264/407/2010, Programul Național de Sănătate conține subprogramul „Profilaxia anemiei feriprive la femeia gravidă” care are ca obiectiv procurarea și distribuirea preparatelor de fier la femeia gravidă, cu prioritate la cele din categoria de risc. Gravida trebuie să obțină în mod gratuit preparate de fier de la medicul de familie sau de la obstretician.

Agravarea progresivă a deficitului de fier, în condițiile în care există programe naționale de suplimentare gratuită pentru copil și gravidă, impune o atentă evaluare și monitorizare a implementării a intervențiilor, precum și adaptarea lor la diferitele zone și la variatele stări biologice.

Administrarea profilactică și curativă, tuturor gravidelor, a fierului și a acidului folic trebuie realizată conform protocoalelor IOMC, aprobate prin ordin al ministrului sănătății. Se impune continuarea monitorizării statusului hemoglobinei. În acest sens este necesară dotarea cabinetelor medicilor de familie cu hemoglobinometre, pentru a facilita depistarea și monitorizarea anemiei gravidei.

Deoarece prima cauză a anemiei feriprive este aportul scăzut de fier, atât cantitativ cât și calitativ, se impune dezvoltarea cooperării intersectoriale, pentru adoptarea de măsuri sinergice vizând nutriția adecvată a gravidelor, precum și producerea de alimente îmbogățite cu fier.

Se cunoaște deja, din experiența altor țări, că intervenția cea mai eficientă în prevenirea anemiei, ca problemă de sănătate publică, este fortifierea cu fier a făinii. Pentru România, aceasta presupune, pe de o parte, crearea unui grup intersectorial care să cuprindă reprezentanți ai sectorului sanitar și reprezentanți ai producătorilor și distribuitorilor, și, pe de

altă parte, elaborarea și adoptarea cât mai rapidă a legislației care să prevadă fortifierea obligatorie cu fier a făinii.