Masaj în Kick-Box

Introducere.

Masoterapia este un ansamblu de tehnici ce poate fi inclus în kinetoterapia pasivă. Reprezintă prelucrarea mecanică metodică a părţilor moi ale corpului printr-un ansamblu de procedee manuale şi/sau instrumentale în scop profilactic, terapeutic sau igienic.

După efectele asupra organismului, procedeele de masaj au fost împărţite în:

- procedee principale sau fundamentale: netezire (eflueraj), fricţiune, frământat (petrisaj), tapotament (baterea), vibraţii;

- procedee secundare sau ajutătoare: rulatul şi cernutul, presiuni, tracţiuni, tensiuni, scuturări, ciupituri şi pensări.

Netezirea se adresează în special tegumentelor şi constă în alunecări ritmice şi uşoare, aplicate cu diferite părţi ale mâinilor în sensul circulaţiei de întoarcere. Aceasta este folosită în tratamentul nodozităţilor fibroscleroase, în dezagregarea şi împrăştierea infiltratelor din ţesuturile profunde. Are caracter excitant când creşte în ritm şi intensitate, având caracter relaxant (calmant) folosind neteziri lungi cu scăderea ritmului şi intensităţii.

Fricţiunea este adresată ţesutului celular subcutanat, constă în presiuni şi deplasări ale ţesuturilor moi subcutanate pe ţesuturile dure sau pe un plan dur (osos sau cartilaginos), în limita elasticităţii. Fricţiunea previne întinderile şi smulgerile de fibre de la nivelul joncţiunii musculotendinoase. Stimulează permeabilitatea cutanată pentru diverse medicamente, asuplizează tegumentul şi asigură împrăştierea infiltratelor din ţesut.

Frământatul reprezintă prinderea muşchilor şi a altor ţesuturi profunde, ridicarea lor, atât cât permite elasticitatea proprie şi stoarcerea prin comprimare sau prin presiune pe planul profund. Petrisajul previne atrofia, dezvoltă elasticitatea musculară, dezvoltă contractilitatea musculară. Manevrele lente şi superficiale au efect decontracturant, manevrele rapide şi profunde au efect stimulant.

Tapotamentul constă în aplicarea unor lovituri ritmice şi uşoare executate cu diferite părţi ale mâinii şi antebraţului. Este contraindicat în afecţiuni dureroase, spasme, contracturi, oboseală musculară, favorizează expulzia secreţiilor bronşice.

Vibraţiile constau în imprimarea în ţesuturi a unui număr cât mai mare de mişcări oscilatorii pe unitatea de timp, au efect relaxant, decontracturant atunci când se folosesc manevre fine prelungite şi efect excitant atunci câmd manevrele se realizează într-un ritm rapid şi amplitudine crescută.

Rulatul şi cernutul se aplică segmentelor circulare sau tranconice, au efect relaxant, decongestiv asupra muşchiului şi redau supleţea structurilor supraiacente.

Presiunile reprezintă apăsări superficiale sau profunde şi se aplică în moduri diverse cum ar fi:

- simple;

- asociate cu mişcări respiratorii în ritmul frecvenţei respiratorii normale 16-18 respiraţii/minut;

- asociate cu vibraţii numite presiuni vibrate.

Tracţiunile se realizează în axul longitudinal al segmentelor, întind elementele articulare, scad presiunea intraarticulară şi periarticulară.

Tensiunile sunt mişcări pasive, executate în funcţie de biomecanica fiecărei articulaţii, ajută la creşterea mobilităţii articulare şi elasticităţii musculare.

Scuturările constau în mişcări oscilatorii ample, executate ritmic la nivelul membrelor sau segmentelor. Ritmul rapid va declanşa efecte stimulante locale şi generale, în timp ce ritmul lent va avea efecte relaxante.

Ciupiturile şi pensările se aplică pe porţiunile musculare ale membrelor, diferenţa constă în prizele folosite. Aplicate în ritm rapid au efecte excitante.

Ca efecte generale ale masajului amintim, creşterea metabolismului bazal, stimulează funcţiile aparatului respirator şi circulator, influenţează favorabil starea generală a organismului, îmbunătăţeşte somnul, îndepărtează oboseala musculară. Toate aceste efecte generale se explică prin acţiunea masajului asupra pielii care este un organ bine vascularizat şi mai ales bogat inervat.

II. Masajul în antrenamentul sportiv.

Masajul caracteristic pentru sportivi urmăreşte:

- pregătirea musculaturii în sensul vascularizării proprii şi a capacităţii de a susţine efortul;

- liniştirea componentei musculare în efort în pauzele dintre exerciţii;

- optimizează eliminarea cataboliţilor acizi de la acest nivel.

Durata unui masaj depinde de suprafaţa solicitată şi de scop, ea fiind de circa 5-20 minute. Masajul se face în scopul susţinerii şi refacerii după efort, cele 2 componente fiind dependente unul de altul.

Masajul de susţinere a efortului se face la aproximativ 4-5 ore după efortul anterior şi este recomandabil să fie oprit cu 1-2 zile înainte de competiţie. În timpul antrenamentului se face masaj circa 2-3 minute după încălzire prin efleuraj.

Masajul după efort se face la sfârşitul refacerii, preferabil dupa câteva minute de odihnă activă şi urmăreşte scăderea tonusului muscular şi eliminarea cataboliţilor acizi. Acesta trebuie efectuat într-o cameră bine aerisită, în condiţii de confort fiziologic şi după ce s-a trecut prin psihoterapie, hidroterapie caldă, eventual saună, dacă a fost cazul. Efectele relaxatoare, dezobositoare ale masajului sunt amplificate dacă după şedinţa de masaj i se dă sportivului o băutură alcalină, bine îndulcită, bogată în vitamine şi minerale, plăcută la gust (cca. 250-300 ml), iar în continuare sportivul rămâne în repaus la pat, acoperit cu un pled călduros, cu ferestrele larg deschise, pentru a asigura o bună oxigenare a încăperii.

Masajul este total contraindicat la sportivi în cazul traumatismelor acute, chiar şi elongaţii, contuzii, hematoame, inflamaţii venoase actute şi cronice, afecţiuni cutanate.