Masajul Țesutului Conjunctiv Descris de Teirich-Leube și Kohlrausch

Aceasta metoda terapeutica a fost descoperita intamplator in anul 1929 de catre o maseoza germana, Dicke. Suferinda de arteriopatie cronica obliteranta, la unul din membrele inferioare, petrece mult timp in pat. In una din zile, a avut ideea de a-si masa cu varful degetelor cateva zone impastate de pe piele, pe care le descoperise intamplator in regiunea sacrata si pe crestele oaselor bazinului (iliace). Dupa nenumarate zile de automasaj, bolnava a observat aparitia unor furnicaturi la nivelul piciorului bolnav si usoare senzatii de caldura locala. Ulterior si-a extins masajul si in regiunea trohanteriana (fata externa a coapsei), prin manevre mai energice, executate ore intregi. Dupa trei luni de automasaj energic, zilnic, durerile din membrul afectat s-au diminuat simtitor.

Cazul a facut multa valva in lumea medicala, ”miraculosul” tratament fiind preluat de o clinica medicala universitara din Fribourg, care l-a aplicat si in alte boli: miocardita, insuficienta coronariana, hipertensiune arteriala, etc. Acest masaj denumit de medicii germani ”Bindegewebsmassage” (masaj conjunctiv) a fost folosit ulterior in clinicile germane de pediatrie, ortopedie, neurologie, gineoclogie, etc.

O contributie majora la dezvoltarea masajului conjunctiv au avut-o medicii germani Teirich-Leube, Kohlrausch si Kliber, ultimul publicand o lucrare de specialitate, intitulata ”Segmentherapie”, in care si-a prezentat propriile observatii.

Totusi medicii practicieni erau convinsi ca masajul tesutului conjunctiv actioneaza asupra sistemului nervos vegetativ, obtinand, in felul acesta, ameliorarea unor tulburari functionale ale anumitor organe. Unii dintre ei stimulau zonele respective nu numai prin masaj , dar si cu unele mijloace: caldura locala (impachetari), injectii locale cu substante anesteziante.

La congresul mondial de masaj si kineziterapie din 1959, de la Paris, dr. Teirich-Leube a prezentat o comunicare privind studiile si cercetarile sale in domeniul masajului reflex terapeutic. Cu aceasta ocazie a vorbit si despre masajul lui Dicke.

Zonele reflexogene (tesut conjunctiv) descrise de Terich-Leube:

1. Zona vezicii urinare: retractie distincta si palpabila, de marimea unei monede situata deasupra santului interfesier; se observa la bolnavii de cistita chiar dupa vindecare, la persoanele care se plang de picioare reci pana la genunchi mai ales in timpul serii.

2. Zona constipatiei: retractie sub forma unei bande, lata de 5-8 cm, net vizibila si palpabila, in treimea mijlocie a osului sacrum, spre exterior.

3. Zona intestinului: retractie larga situata deasupra osului sacrum aproximativ egala cu zona menstruatiei net vizibila si palpabila la persoanele predispuse la diaree si digerare rapida.

4. Zona menstruatiei: retractie larga intre articulatiile sacro iliace, la nivelul trimii superioare a osului sacrum, vizibila si palpabila mai ales in dismenoree.

5. Zona sistemului nervos si limfatic la nivelulgambelor: retractie sub forma unei bande late, de aproximativ 5 cm vizibila si palpabila incepand de la sacrum spre exterior, papalel cu creasta iliaca. Se observa la persoanele cu varice si crampe nocturne, edeme la glezne, dupa stat prelungit in picioare inainte de menstruatie.

6. Zona hepato-biliara: retractie larga aflata pe partea posterioara a toracelui (dreapta) vizibila si palpabila in hepatita, tulburari functionale ale ficatului.

7. Zona inimii: retractie larga la nivelul fetei posterioare a toracelui (stanga) sub omoplatul stanag vizibila si palpabila in tulburari cardiace, in insuficienta coronariana.

8. Zona stomacului: coincide in mare parte cu zona inimii, cu exceptia unei mici portiuni situate sub spina omoplatului, vizibila si palpabila sub forma unor retractii in tulburari gastrice functionale, hiper si hipoaciditare.

9. Zona sistemului arterial al membrelor inferioare: o banda subtire, bilaterala si unilaterala, de partea membrului afectat, pe fese, cu directie oblica, palpabila in afectiuni arteriale spastice.

10. Zona hipomenoreei: retractie vizibila la nivelul osului sacrum, articulatiilor sacro-iliace, feselor in urmatoarele cazuri: menstruatie redusa, amenoree secundara, organe genitale infantile.