Mecanisme de protecție a vaselor sangvine de depuneri de colesterol - efectele constituanților din vin

Colesterolul – proprietăţile sale şi rolul lui în organismul uman

Colesterolul este un compus chimic caracteristic organismului uman şi esenţial pentru activitatea corectă a acestuia. Din punctul de vedere biochimic este un compus aciclic cu o foarte scazută solubilitate în apă a cărui structură include un nucleu ciclofenantrenic, o grupare hidroxil la C-3 şi o catenă hidrocarbonată ramificată. Colesterolul, fiind un derivat alcoolic, se găseşte în organism în stare liberă sau combinat cu acizii graşi (colesterol esterificat). În organism el provine din surse alimentare (untură, gălbenuş de ou, mezeluri, carne de porc grasă, etc), dar şi din capacitatea anumitor ţesuturi de a-l sintetiza (ficatul, instestinul, glandele suprarenale, glandele sexuale, pielea, măduva osoasă şi peretele arterial).

Structura moleculei de colesterol

Cînd prin alimentaţie nu se asigură valorile cantităţii suficiente, atunci biosinteza colesterolului se intensifică, şi poate fi realizată în orice celulă care dispune de un aparat enzimatic corespunzator. În cea mai mare cantitate el se sintetizează în ficat şi intestin (aproximativ 95% în condiţiile unei diete sărace în colesterol).

Dacă alimentaţia nu este suficientă în colesterol, sinteza sa la nivel tisular se amplifică, dar dacă aportul nutritiv furnizează colesterol din abundenţă sau dacă sinteza depăşeşte cotele normale, pentru a preveni acumularea de colesterol liber în celule care ar avea efect nociv asupra echilibrului biologic al acestora, el este combinat cu acizii graşi ceea ce îl face mai uşor suportabil de către ţesuturi. După scăderea cantităţii de colesterol liber, el traversează procesul invers şi se transformă din esterificat în liber.

Nivelul plasmatic al colesterolului este determinat de factori ca alimentaţie, sedentarism, sex, fumat, vîrsta, stres etc. La femeile aflate la menopauză cantitatea de colesterol creşte datorită lipsei hormonului estrogen.

În sînge aproape tot colesterolul se găseşte în compoziţia lipoproteinelor (forma circulantă a lipidelor). Termenul de colesterol se referă la două tipuri de lipide:

- LDL (low density lipoprotein – lipoproteină de densitate mică, numită colesterol “rău”) transportă cea mai mare cantitate de colesterol către ţesuturi (65%), dar atunci cînd valorile colesterolului depăşesc limita normală generează apariţia fenomenelor de ateroscleroză;

- VLDL - lipoproteinele de foarte joasa densitate, precursorul LDL, transportă aproximativ 15% din totalul de colesterol sangvin, dar sunt necesare ficatului pentru a produce LDL.

- HDL (hight density lipoprotein – lipoproteină de densitate mare, numită colesterol “bun”) este o proteina cu rol protector vascular ce captează colesterolul din pereţii arteriali şi ţesuturi şi îl transportă către ficat. După ce îşi îndeplineşte rolul el este îndepărtat în cea mai mare parte sub forma de acizi biliari, iar o parte din el se resoarbe în mucoasa intestinului fiind trecut în circuitul general al organismului.

Rolul colesterolului în organism

Prezenţa colesterolului este indispensabilă în ciclurile biologice graţie faputului că el participă în mai multe procese vitale din organism:

- sinteza hormonilor sexuali (progesteron, estrogen, testosteron), corticosuprarenali, steroidici (cortisol, aldosteronă), acizilor biliari;

- metabolismul vitaminelor liposolubile: A, D3, K, E; este precursor al vitaminei D (în prezenţa razelor UV);

- participarea în metabolismul glucidelor;

- formarea structurii membranei celulare şi sinteza lipoproteinelor: colesterolul reprezintă 25% din totalul grăsimilor care se găsesc în membranele biologice şi astfel dirijează procesele de transport între membranele celulare şi menţine integritatea celulară. Prin intermediul său membranele obţin un caracter de stabilitate şi de permeabilitate selectivă faţă de diverşi componenţi din mediul intra- sau extracelular (gruparea hidroxil a colesterolului interacţionează cu restul fosfat al membranei celulare, iar lanţul hidrocarburic este introdus în membrană);

- captarea şi înglobarea particulelor străine (microbi, molecule mari) – acest fenomen se întîlneşte cu precădere la nivelul leucocitelor;

- intervine la nivelul sinapselor nervilor;

- intervine în sistemul imunitar, inclusiv împotriva cancerului.

Un nivel ridicat de colesterol creşte riscul de boli cardiovasculari, însă nici un nivel foarte scazut de colesterol în sînge nu este favorabil. Potrivit unui studiu efectuat la Universitatea din Boston (SUA), persoanele cu un nivel de colesterol mult sub limita normală au probleme de concentrare atenţiei şi de memorarea informaţiilor.