Micotoxine

Micotoxinele sunt substanţe chimice produse de anumite specii de mucegaiuri (Aspergillus, Fusarium, Penicillium, Trichothecium etc.).

Ele pot fi puse în evidenţă şi în sporii acestora sau în substratul pe care cresc fungii. Există o varietate foarte mare de micotoxine dar nu toate sunt importante din punctul de vedere al siguranţei alimentaţiei umane. [ 6 ]

Micotoxinele cele mai importante, cu riscuri seminificative pentru siguranţa alimentaţiei umane sunt aflatoxinele, fumonisinele, ocratoxinele, patulina, trichotecina şi ergotoxina.

Producerea micotoxinelor este influentata de urmatorii factori:

a) Capacitatea genetica a mucegaiurilor

b) Micetii de camp si depozit

c) Umiditatea

d) Temepratura

e) Atmosfera

Pricipalele micotoxine sunt: aflatoxinele, ochratoxinele, patulina, sterigmatocistinele, tricotecenele si zearalenonele.

Aflatoxinele sunt secretate de Asperrgilus flavus dar si de un numar mare de alte mucegaiuri ca: A. ochraceus, Penicillium puberulum, Rizopus sp. ,insa principalul producator ramane Aspergillus flavus, care are sporii galben-verzi si se dezvolta pe semintele oleaginoase si produsele secundare rezultate de la fabricarea uleiului dar si pe cereale. [ 1 ]

Aflatoxinele sunt reprezentate de 4 fractiuni majore si o serie de fractiuni minore, toate fiind derivati ai furofuranului cu nucleu cumarinic substituit, identificate dupa fluorescenta in lumina ultravioleta. Principalele fractiuni cunoscute sunt: [ 2 ]

Aflatoxina este cea mai toxica urmata de Fractiunile sau dovedit lipsite de toxicitate pe testele pe embrionii de gaini.

Aflatoxinele M apar in laptele vacilor care consuma furajele contaminate cu aflatoxina si se prezinta sub doua fractiuni si

Aflatoxinele au masa moleculara mica fiind private de proprietatile antigenice, sunt termostabile dar in schimb sunt sensibile la aer si lumina. Acestea pot fi considerate ca fiind puternic hepatotoxice, hepatocancerigene si mutagene. Intoxicatia cu aflatoxine evolueaza acut sau cronic in functie de doza ingerata si de sensibilitatea organismului. In cazul intoxicatiilor acute apar stari hemoragipare, dezinterie uneori icter, sau cresterea activitatilor unor enzime serice.

Mediul cel mai favorabil pentru formarea aflatoxinelor il reprezinta arahidele si porumbul. Aflatoxinele in concentratie mare se pot gasii si in peste, oua, carne si creveti.

Ochratoxinele au fost identificate in numeroase produse alimentare de origine vegetala: porumb, grau, orz, ovaz, orez, soia, sorg, leguminoase, cafea dar si in peste sarat. Ochratoxona A in cazul animalelor se poate acumula in tesuturi ca rinichi, ficat si muschi, aceasta eliminandu-se prin lapte.

Ca producatoare de ochratoxine au fost identificate urmatoarele specii de Aspergillus si Penicillium: Aspergilus ochraceus, A. alliaceus, A. mellus, A ostianus, A. petrakii, A. sclerotiorum,A. sulphureus, Penicillium viridicatum, P.commune, P. cyclopius, P. palitans, P. purpurescens, P. variabile.

Tulpinile de Aspergilus ochraceus au inalta toxicitate si se gasesc frecvent in natura, acestea poluand in special cerealele. Aspergilus ochraceus este un mucegai existent in sol care poate polifera pe cereale si leguminoase, si necesita conditii de dezvoltare asemanatoare cu Aspergilus flavus, temperature de 20-25 C si umiditate mai mare de 16%.

Ochratoxina A produce toxicoze grave la animale si om, mucegaiurile ei secreta acid penicilic care este o substanta cancerigena, producand infiltratie grasa hepatica, necroza periportala a hepatocitelor si necroza tubilor renalii cu insuficienta renala consecutiva.

Patulina are mai multe denumiri dar cea mai des intalnita este clavacina, se acumuleaza in cereale, fructe, legume putand trece si in produsele de prelucrare in special in sucurile de fructe.