Obezitatea

Imagine preview
(7/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Obezitatea.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 11 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Muntean Gheorghe

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Medicina

Extras din document

I. Generalităţi

Obezitatea nu este numai o problema estetica ci in primul rand o tulburare de nutritie caracterizata prin sporirea greutatii corporale mult peste nivelul greutatii ideale, cu ample consecinte asupra starii de sanatate. Aparitia obezitatii influenteaza aspectul fizic al persoanei dar si starea ei psihica. Excesul ponderal genereaza numeroase complicatii: diabet zaharat, afectiuni cardiace si cerebro-vasculare, hipertensiune arteriala, apnee de somn, tulburari locomotorii. Desi obezitatea este considerata o afectiune complexa nutritional-metabolica exista numeroase modalitati de tratament.

Este considerata obeza acea persoana al carui Indice de Masa Corporala (IMC) depaseste 30. IMC este un instrument de evaluare a greutatii raportata la inaltime. Un IMC crescut reprezinta un factor de risc pentru obezitate. De asemenea, pentru aprecierea excesului ponderal este utilizata circumferinta abdominala.

Obezitatea poate imbraca un caracter generalizat sau un aspect segmentar. Distributia excesului ponderal la nivelul jumatatii inferioare a corpului caracterizeaza obezitatea de tip ginoid "pear-shaped". Obezitatea de tip android (abdominala, truncala "apple-shaped": tesutul adipos predomina la nivelul trunchiului) este corelata cu o rata mai mare de aparitie a complicatiilor. Circumferinta abdominala mai mare de 88 cm la femei si 102 cm la barbati creste riscul dezvoltarii altor probleme medicale.

II. Definiţie

Se intelege prin obezitate depasirea greutatii ideale cu 15 - 20%. Aprecierea obezitatii se poate face dupa raportul dintre greutate si inaltime, sau dupa masurarea pliului cutanat. Dupa indicele Broca, greutatea ideala este: G = T -100, in care G este greutatea in kilograme, iar T inaltimea in centimetri. De exemplu un individ inalt de 1,70 m, trebuie sa aiba o greutate de 70 kg. Se accepta mici variatii, care nu trebuie sa depaseasca 10 - 15%. Mai exacta este formula propusa de Lorentz: G = T - 100 [(T - 150) x 0,25]. T si G au aceeasi semnificatie ca mai sus. Formula este complicata, de aceea in practica nu se prea foloseste.

III. Anatomia tesutului adipos

Inca din copilarie exista o deosebire in ceea ce priveste cantitatea de grasime si repartitia intre cele doua sexe, prevaland la fetite. Diferenta se mentine si in ceea ce priveste numarul de adipocite (celule cu grasime), care este mai mare la femei. Numarul de celule adipoase, odata fixat (posibil ereditar), ramane definitiv. Raportul dintre numarul si volumul celulelor adipoase determina o forma hipertrofica si o alta hiperplazica de obezitate. Acest raport este controlat de unii hormoni care influenteaza si repartitia.

Hormonii androgeni (testosteronul) si glucocorticoizii influenteaza depunerea grasimilor in partea superioara a corpului, iar estrogenii in partea inferioara.

Tesutul adipos nu este un tesut inert, deoarece el regleaza captarea acizilor grasi si a trigliceridelor circulante, sinteza endogena a gliceridelor plecand de la glucoza, catabolismul acizilor grasi, eliberarea acizilor grasi in circulatie etc.; in ceea ce priveste senzatiile de foame si satietate, reglarea se face prin:

- glicemie (senzatie de foame, in hipoglicemie si senzatie de satietate in hipergli-cemie);

- factorii digestivi (introducerea glucozei in duoden este urmata de scaderea senzatiei de foame);

- factori neurologici; acestia actioneaza la nivelul hipotalamusului si cortexului. Obezitatea endogena este expresia unei boli neuroendocrine.

IV. Epidemiologie

Foarte multi factori contribuie la instalarea obezitatii, care apare atunci cand echilibrul energetic este dezechilibrat, adica energia acumulata (numarul de calorii) prin alimentatie este mai mare decit energia cheltuita.

Obezitatea se intalneste frecvent in tarile cu nivel de trai ridicat. O treime pana la o cincime din populatia adulta a acestor tari este supraponderala. Este vorba despre un bilant energetic pozitiv intre aportul alimentar excesiv si cheltuielile energetice reduse, prin sedentarism. Aceasta exprima nivelul de viata. Trebuie sa se tina seama si de faptul, ca pana nu demult, se considera obezitatea ca un semn de distinctie. Relevante sunt picturile lui Rubens, dar si ale altor pictori, unde hiperponderea apare ca simbolul frumusetii. Opinia timpurilor noastre s-a schimbat radical, nu numai estetic, dar si medical. Astazi este o certitudine relatia dintre obezitate si bolile cu cea mai mare rata de mortalitate: bolile cardiovasculare, dislipidemiile, diabetul zaharat etc. Astfel 85 - 95% dintre diabetici au fost sau sunt obezi; peste 60% dintre dislipidemici au obezitate. Proportii asemanatoare s-au inregistrat in infarctul miocardic si in cardiopatia ischemica.

Obezitatea este o stare care se auto-întreţine şi se auto-augmentează, perpetuând şi agravând cauzele:

- Defectele de educaţie: părinţii supraponderali vor creşte copii supraponderali.

- Starea bulemică se auto-augmentează prin creşterea permanentă a masei ţesutului adipos.

- Foamea de alimente carbohidrate, dulciuri, grăsimi, duce la o dependenţă psihologică de respectivele alimente.

Cauzele principale ale obezităţii pot fi:

- Dietă neechilibrată, bogată în carbohidrate (dulciuri şi grăsimi), în disproporţie cu necesităţile energetice ale organismului:

- ca urmare a unei educaţii defectuase,

- a sistării bruşte a unei activităţi fizice intensive şi prelungite în timp,

- în sportul japonez sumo, unde supraponderea avantajază sportivii, care se îngraşă în mod intenţionat.

- Lipsa de mişcare, de efort fizic comparativ - în timp - cu potenţialul energetic al hranei.

- Tulburări de nutriţie, ca rezultat al unor psihopatologii (depresiune psihică, tulburări de comportament) ca de exemplu, patima sau mania de a mânca (bulemia.

- Disfuncţii hormonale (hipotiroidism, sindrom adiposo-genital, etc.).

- Factori genetici (ereditari - s-a descoperit genul de obezitate la şobolani).

- Tulburări metabolice (simdromul matabolic, care este adesea un rezultat şi nu o cauză a obezităţii).

V. Etiopatogenie

S-a vazut anterior ca obezitatea depinde de numarul si volumul adipocitelor. Un numar crescut de adipocite este un risc crescut de obezitate.

Obezitatea hiperpla-zica, cu numar crescut de adipocite, depinde de alimentatia primita in copilarie. Numarul adipocitelor la adult este fix. El se stabilizeaza in jurul varstei de 20 - 23 de ani. Volumul adipocitului este direct influentat de bilantul caloric. Bilantul caloric pozitiv duce, la adult, la cresterea volumului adipocitului si implicit la obezitate. Cu inaintarea in varsta, se reduce activitatea fizica si surplusul caloric se transforma in trigliceride de rezerva, marind volumul adipocitelor. Scaderea in greutate inseamna scaderea volumului, nu a numarului de adipocite, care este o valoare fixa. Aceasta este obezitatea hipertrofica, care apare la adult datorita reducerii activitatii fizice, fara o reducere proportionala si a alimentatiei. Pe langa obezitatea hiperplazica si hipertrofica exista si obezitatea de tip mixt, in care se asociaza o crestere a numarului de adipocite - din perioada copilariei - cu o crestere a volumului, care apare oricand in timpul vietii. Aceasta este mai frecventa la femei.

Fisiere in arhiva (1):

  • Obezitatea.doc