Osteoporoză

Osteoporoza este o boala sistemica care afecteaza osul, caracterizata prin deteriorarea arhitecturii tesutului osos, avand drept consecinte cresterea fragilitatii osoase si cresterea riscului de fractura.

Structura normala de Osteoporoza

microarhitectura osoasa

Structura si formarea osului

Osul este compus dintr-o matrice de organica, care este formata in principal din fibre de colagen si din cristale de hidroxiapatita care se depun pe aceasta matrice.

La nivelul osului exista doua mari tipuri de celule care au functia antagoniste:

- osteoclastul - este o celula care induce resorbtia osului si formarea de cavitati de eroziune.

Osteoclastul este bogat in enzime litice. Dupa ce are loc resorbtia se va sintetiza o matrice osteoida care va fi mineralizata. Noua unitate functionala care se formeaza se numeste osteon. Aceste unitati functionale sunt orientate in functie de solicitarile mecanice.

- osteoblastul - este principala celula implicata in formarea osului, datorita capacitatii de sinteza. Dupa ce formeaza os nou osteoblastul se transforma intr o celula inactiva numita osteocit. Osteoblastul sintetizeaza matricea de colagen - in principal molecule de colagen de tip 1 care se asambleaza in fibrile. De asemenea sintetizeaza alte proteine componente ale matricei osoase: osteocalcina, osteonectina. Osteocalcina are capacitatea de a fixa calciul. Osteonectina formeaza punti intre calciu si molecula de colagen. In afara acestor proteine care sunt sintetizate local, la nivelul osului se mai fixeaza alte proteine sanguine cum ar fi albumina.

Principalele componente minerale ale osului sunt calciul si fosforul. Se mai gasesc in cantitati scazute sodiu, potasiu, zinc. Un rol important in mineralizarea osului il are o enzima numita fosfataza alcalina, care este sintetizata de osteoblasti.

Resorbtia osului este un proces complex, care nu este cunoscut in totalitate. In resorbtie intervin celulele osteoclaste care elibereaza enzime litice cum ar fi colagenaza, proteaza si fosfataza acida. Initial are loc resorbtia matricei anorganice urmata de resorbtia matricei organice.

La nivelul osului exista un permanent echilibru intre resorbtie si sinteza. Se considera ca osul care este mobilizat de catre un singur osteoclast este refacut de aproximativ 150 osteoblasti. Masa osoasa incepe sa scada in mod fiziologic incepand cu decadele 4 si 5 de viata. Aceasta resorbtie fiziologica este consecinta reducerii activitatii osteoblastelor.

Procesele de resorbtie si sinteza osoasa sunt coordonate de factori endocrini si sunt dependente de aportul exogen de vitamine si minerale.

Cei mai importanti factori care influenteaza resorbtia si sinteza osului sunt:

- factorii hormonali - parathormonul si calcitonina, glucocorticoizi, estrogeni, androgeni, hormoni tiroidieni

- vitamina D

- ionii de fosfor si calciu

- activitatea fizica

- factori sintetizati local - prostaglandine, factori de activare a osteoclastului

- factori de crestere celulara

Cel mai important factor pentru mentinerea echilibrului procesului de remodelare a osului este reprezentat de activitatea fizica. Persoanele sedentare si cele care prezinta imobilizari prelungite datorita unor suferinte sunt expuse riscului de osteoporoza. De asemenea, gravitatia este un factor important - persoanele care zboara in spatiul cosmic mult timp prezinta resorbtie osoasa accelerata.

Osteoporoza este o boala ce afecteaza scheletul, caracterizata printr-o scadere a densitatii osoase, insotita de deteriorarea structurii oaselor, ceea ce antreneaza un risc crescut de fracturi.

Ca urmare a osteoporozei, oasele devin mai poroase si fragile. Legata indeosebi de varsta, dar favorizata si de numerosi factori, aceasta deteriorare a oaselor creste riscul aparitiei fracturilor. Oasele cele mai susceptibile sunt cele ale incheieturii mainii, soldului si vertebrele toracice sau lombare

Osteoporoza reprezinta una dintre marile probleme de sanatate la nivel mondial si afecteaza mai ales persoanele in varsta. Odata cu cresterea sperantei de viata se apreciaza ca incidenta osteoporozei va creste.

La femei, riscul de a suferi o fractura ca urmare a osteoporozei este de 40%, in timp ce la barbati acesta este de 13%.

Incidenta osteoporozei este mai mare la femei decat la barbati, din cauze hormonale, dar si datorita faptului ca barbatii au oase mai puternice. La persoanele > 50 ani, osteoporoza se intalneste la una din 4 femei si la unul din 8 barbati. De altfel, osteoporoza poate surveni la orice varsta.

Prin masurile de prevenire sau limitare a osteoporozei, se incearca evitarea consecintelor unei fracturi osoase: dureri, pierderea autonomiei si reducerea calitatii vietii (in special in cazul unei fracturi de sold).

Daca osteoporoza este diagnosticata si tratata, in special daca ramane asimptomatica, prognosticul este excelent. Chiar si in cazurile grave, dupa cativa ani, tratamentul bolii permite stabilizarea sau ameliorarea starii oaselor, reducand cu 50% riscul unei fracturi.