Patologia chirurgicală a esofagului

Câteva elemente de anatomie si fiziologie necesare întelegerii bolilor

esofagului : este un organ musculos de forma tubulara, de cca 25 cm lungime, care

se întinde de la faringe la stomac. Prezinta pe traiectul sau trei zone de îngustare a

lumenului: cea superioara, cervicala, realizata de sfincterul cricofaringian, si cea

inferioara, la nivelul hiatusului diafragmatic, au importanta deosebita în patologie.

Esofagul nu are seroasa, el este înconjurat de o adventitie formata din tesutul

conjunctiv lax mediastinal. Stratul muscular extern este longitudinal, cel intern estecircular. Între ele se gasesc vase sanghine si plexul nervos (mienteric) Auerbach. În

1/3 superioara a esofagului musculatura este striata, în rest este de tip neted.

Urmeaza submucoasa, foarte bine reprezentatasi care permite o maremobilitate a mucoasei esofagiene. În submucoasa se gasesc glande mucosecretante,

vase sanghine, plexul nervos submucos Meissner si o retea limfatica foarte bine

reprezentata. Mucoasa este un epiteliu squamos, cu exceptia ultimilor 1 - 2 cm

unde este un epiteliu columnar. Vascularizatia esofagului este bine reprezentatasi

ea are un caracter segmentar. Portiunea superioara este vascularizata de ramuri

ale arterelor tiroidiene. Portiunea mijlocie este vascularizata de ramurile esofagiene

ale aortei.

Portiunea inferioara este vascularizata în plus de ramuri provenite din

artere intercostale, bronsice, frenice si gastrica stânga. Capilarele venoase formeaza

un plex longitudinal în submucoasa care se dreneaza în venele hipofaringiene,

azygos, intercostale si gastrice.

Inervatia este simpatica (din ganglionii cervicali, din nervii splanhnici si din

ganglionul celiac) si parasimpatica din fibre vagale care realizeaza un plex

periesofagian. Inervatia autonoma este realizata de cele doua plexuri intramurale -

Meissner si Auerbach.

Limfaticele - exista doua plexuri limfatice foarte bine reprezentate, unul

pleaca din mucoasasi unul din musculara. Ambele dreneaza în ganglionii regionali

periesofagieni si, alternativ, în ganglionii jugulari interni si paratraheali pentru

esofagul superior, în ganglionii perigastrici si ai arterei gastrice stângi pentru

esofagul inferior.

Functia esofagului este de a transporta bolul alimentar din faringe în stomac.

Acest lucru se realizeaza prin peristaltismul asigurat de straturile musculare

si prin contractia si relaxarea celor doua zone sfincteriene - sfincterul esofagian

superior (muschiul crico-faringian) si sfincterul esofagian inferior. În plus,

sfincterul esofagian superior se opune intrarii aerului în esofag în timpul respiratiei

iar sfincterul esofagian inferior se opune refluxului continutului gastric în

esofag.

Investigatia morfo-functionala a esofagului se face prin mai multe metode

paraclinice:

- examen radiologic

-examen endoscopic + citologie + biopsie

-examen endosonografic

- manometria endoesofagiana

-testele de provocare

SINDROMUL ESOFAGIAN

Cuprinde, în proportii si combinatii variate, 3 simptome: disfagia,

regurgitarile si modificarea starii generale.

În afara celor trei simptome majore, care sunt prezente în practic toate

afectiunile chirurgicale ale esofagului, existasi o serie de simptome mai putin

caracteristice, prezente numai în unele afectiuni esofagiene: - odinofagia = senzatia

de înghitire dureroasa, - pirozis = senzatia de arsura retrosternala, - durerea

retrosternala, - sialoree (hipersalivatie)

ACHALAZIA

Sinonime - cardiospasm, dolico-megaesofag

Etiologia este necunoscuta. Tabloul clinic caracteristic, aspectul radiologic si

modificarile manometrice pot fi aparent declansate de o multitudine diversa de

situatii:

-stress-ul emotional accentuat

- traumatismele psihice

-cura de slabire prelungita la pacienti cu obezitate morbida

-boala Chagas (infestarea cu Trypanosoma cruzi)

Modificari patologice:

-disparitia neuronilor plexului Auerbach

- hiperreactivitatea la stimularea hormonala (colecistokinina)

-insuficienta sistemului nervos inhibitor purinergic

-insuficienta mecanismelor de reglare vagala centrala sau periferica

Modificarea fiziopatologica esentiala este reprezentata de :

= asincronismul dintre unda peristaltica propulsoare si relaxarea sfincterului