Plagiatul - etica cercetării științifice

Plagiatul reprezintă însușirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obținute, prezentându-le drept creație personală ( LEGEA nr. 206 din 27 mai 2004 privind bună conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare. )

Autorul real poate fi o persoană, o organizație, sau poate include mai multe persoane sau organizații, inclusiv o comunitate de contributori - precum Wikipedia. Indiferent de tipul autorului real, și de forma de publicare (anonimă, sub pseudonim, sau sub numele real), preluarea creației acestuia fără specificarea corectă a sursei reprezintă plagiat. De asemenea, plagiatul este distinct de încălcarea drepturilor morale ale autorului său de încălcarea drepturilor de autor.

Cuvântul „plagiat“ vine, din latinescul „plagium“, care se traduce prin „a vinde altora sclavi furați sau care nu aparțin vânzătorului“. Termenul și-a păstrat până acum sensul originar, pentru că el este, din punct de vedere semantic, sinonim cu furt. Existența contrafacerii sau a plagiatului se stabilește, în principiu, pe bază de asemănări și nu de deosebiri. Simpla existență a unor deosebiri nu apără de învinuirea de plagiat, dacă se dovedește existența și importanța asemănărilor. Stabilirea existenței plagiatului este, prin urmare, o "problemă de fapt".

Modalități de evitare a plagiatului :

1. Acordați-vă cât mai mult timp pentru cercetarea și scrierea eseurilor/lucrărilor.Nu începeți redactarea eseului/lucrării până când nu vă dați seama dacă subiectul ales este realizabil sau nu.Puteți fi suspectat foarte ușor de plagiat atât timp cât eseul/lucrarea tratează alt subiect decât cel inițial. Atunci când găsiți suficiente informații pentru realizarea eseului/lucrării și nu aveți suficient timp la dispoziție pentru a redacta un eseu/lucrare cu un nou subiect, plagiatul este o tentație mare!

2. Acordați-vă suficient timp asimilării informațiilor din sursele de documentare. Dacă sursa de documentare este o carte, începeți prin a face o sinteză a acesteia. Dacă veți începe scrierea eseului/lucrării pe baza sintezei, urmând ca în final să includeți citatele de care aveți nevoie și să indicați sursa acestora., veți constata în final că ați realizat o lucrare originală. Originalitatea vine de la sintetizarea sursei de documentare!

3. Fiți atenți la sursele de documentare care conțin surse bibliografice citate în totalitate. Acest lucru va asigura că puteți cita cu ușurință o sursă bibliografică atunci când redactați eseul/lucrarea.

4. Obișnuiți-vă să închideți între ghilimele toate citatele din sursele de inspirație pe care le folosiți în redactarea eseului/lucrării. Acest lucru vă va economisi timp, deoarece nu va trebui să căutați în tot textul eseului/lucrării atunci când pregătiți lucrarea finală.

5. Folosiți un ghid de redactare atunci când vă documentați pentru eseul/lucrarea dvs.

6. Aveți încredere în dvs. Chiar și cei mai buni scriitori sunt adesea conștienți de ideile lor bune și cred că nu mai au nimic de spus atunci când lucrările lor "au spus" atât de multe. Ideile originale provin de la cel care lucrează îndeaproape cu ideile altora, nu dintr-un moment inspirație! -

7. Este bine să știți de unde puteți primi ajutor. În afară de profesorul dvs., puteți primi ajutor de la biblioteca universității . Profesorul dvs. vă vă poate ajuta cu probleme legate de gestionarea timpului, stresului, și dizabilitați de învățare.