Reflexologie plantară

Cap.1. Scurt istoric

In spatele oricarei conceptii despre vindecare sta experienta multor generatii. In mare parte s-au pierdut, dar in Orient, în special în China, ea a fost bine conservata. Conceptia filozofica din sistemul medical chinezesc antic este cea care reflecta unitatea naturii si omului in special la nivel energetic. Exista o similitudine dintre energiile mediului înconjurator, ale ritmurilor lunii si starea energetica a fiecarui organism. Se trateaza bolnavul si nu boala.

Boala se dezvolta gradat, ceea ce inseamna ca si vindecarea se va face in mod treptat, pe etape.

Metode de tratament de o eficienta si acuratete recunoscute ale medicinii chinezesti sunt: fitoterapia, terapia cu ajutorul mineralelor (pietre magneti,etc.), combinarea alimentelor si nu în ultimul rând masajul.

Omul sta pe pamânt si este îndreptat spre cer, deci traieste în armonie cu energiile universului, alcatuind un întreg indivizibil. Omul viu se deosebeste de cadavru în primul rând prin prezenta energiilor biologice care leaga într-un sistem unic toate functiile organismului. In secolul al III-lea i.H. a fost scris de catre Imparatul Galben renumita lucrare ,,Tratat despre Interior’’. In aceasta lucrare notiunea de ,,corp’ este complexa si include substanta materiala vizibila, palpabila si un sistem complex de energii biologice, strans legat de corpul anatomic. Aceste energii pot fi comparate cu sistemul circulator sangvin si limfatic si au raporturi similare cu organismul ca intreg si reunesc organele într-un sistem umoral unic. Aceasta energie sugereaza în acelasi timp si caldura si o usoara adiere, o comprimare a spatiului între palmele care apuca o minge imaginara. Acest efect se utilizeaza în multe tehnici bioenergetice. Este si ,,aura’’ pe care o întâlnim la toate organismele vii, care include energiile astrale si mentale. Desigur aceasta ,,aura’’ nu poate fi perceputa de toata lumea.

La conceperea sa, fatul primeste un impuls energetic de la parintii sai, numita energie primordiala. Desigur sanatatea copilului va depinde de sanatatea parintilor care îi transmit codul genetic în concordanta si cu trairea lor afectiva, energia pectorala si energia nutritiva. Iata deci ce rol important au parintii si ce amprenta lasa ei copiilor lor.

Caile de conducere a energiei stau la baza stabilirii meridianelor din organismul uman, meridiane simetrice prin care se scurg energiile si cunoasterea lor este necesara în tehnicile de presopunctura, acupunctura, reflexoterapie. Caile de conducere a energiilor nu au substrat anatomic. Ele sunt dispuse pe directia cailor vasculare si nervoase, printre fibrele musculare si de-a lungul oaselor. Ele sunt situate mai profund sau mai la suprafata. Punctele active ale meridianului se modifica astfel: între echinoctiul de toamna (23 septembrie) si solstitiul de iarna (22 decembrie), coboara mai adânc, iar în perioada dintre echinoctiul de primavara (21 martie) si solstitiul de vara (22 iunie), punctele se apropie de suprafata pielii. De aceea masajul trbuie sa se efectueze în perioada optima, a activitatii maxime.

Medicina orientala ne conduce la o alta ramura a medicinii, si anume reflexologia, ce se bazeaza pe reflex (conditionat sau neconditionat).

Cea mai veche documentatie asupra reflexologiei se afla în pictura de pe peretele mormântului unui medic egiptean, Ankmador, aflat în Saggara. Pictura dateaza din anii 2500 – 2330 î. H. si reprezinta doi barbati masând picioarele altor doi barbati. Pe inscriptie pacientul spune: ,,nu ma ranii’’, iar terapeutul îi raspunde: ,, voi actiona astfel încât sa ma slavesti’’. Exista si alte asemenea dovezi, datate diferit, care demonstreaza ca în întregul Egipt se practica o anumita forma de reflexoterapie.

In ultimul timp se presupune ca în fiecare celula exista o reproducere a organismului în miniatura. Desigur înca nu sunt mijloacele tehnice de verificare a cestei teorii. La orice perturbare în ordinea si echilibrul din organism se poate intervenii pe baza rezonantei organelor noastre interioare.

Cap.2. Ce este reflexologia?

Reflexologia este o ramura a medicinii orientale, este stiinta zonelor reflexogene ale organismului situate pe suprafata corpului, în general la distanta fata de organele pe care le reprezinta Organele sunt componente inseparabile în ansamblul organismului uman, având legatura vasculara si energetica directa cu zonele corespunzatoare reflexogene. Astfel se cunosc zone de proiectie reflexogena la nivelul picioarelor, mâinilor, coloanei vertebrale, limbii, urechii, intestinului gros.

Reflexul este activitatea fundamentala a sistemului nervos, cu ajutorul caruia se regleazarelatiile dintre organe si se stabilesc relatiile dintre organism si mediul înconjurator.

Componentele principale ale reflexologiei sunt: reflexodiagnosticul si reflexoterapia.