Rolul asistenței medicale în îngrijirea unui pacient cu stare depresivă reactivă postconflictuală

Depresia reactivă este tipul cel mai frecvent întâlnit de depresie, fiind determinată de factori psihosociali, de stres, șocuri, evenimente negative, traumatice sau dificile din viață, apărând ‘’pe fond nervos’’ la omul potențial sănătos din punct de vedere psihic.

Deși depresia reactivă poate afecta pe oricine, majoritatea cercetătorilor subliniază rolul particularităților de personalitate în declanșarea depresiei psihogene. Nu toate persoanele răspund la fel la aceste evenimente negative. Reacția emoțională a persoanei afectate de depresie depinde de terenul pe care acționează acești factori declanșatori. Dacă persoana respectivă are în istoricul său o tulburare de personalitate sau o tulburare anxioasă, depresia poate să aibă un prognostic mai prost.

Simptomele specifice pentru acest tip de depresie sunt:dispoziția depresivă sau iritabilă, irascibilitatea, nervozitatea, scăderea pragului de toleranță la frustrare. Acestea pot fi însoțite de alte manifestări psihologice depresive:lipsa de încredere în propria persoană, stima de sine scăzută, indecizie, scăderea capacității de concentrare, retracție socială, gândire pesimistă și auto-învinovățire, incapacitate de a simți emoțiile, incapacitate de a se bucura, senzația de oboseală, agitație, modificări de greutate corporală, tulburări de somn și de dinamică sexuală.

Uneori depresia reactivă poate să nu aibă manifestări afective, ci doar manifestări fizice . Persoana afectată se poate plânge de dureri persistente care nu cedează la analgezice (dureri de cap, dureri de spate), de palpitații și senzație de apăsare în piept, de senzație de nod în gât, diverse simptome digestive etc. Nu recunoaște modificări ale dispoziției, iar investigațiile medicale nu arată modificări patologice organice pentru suferința fizică acuzată.

În cazul depresiei reactive, cele mai bune rezultate se obțin prin combinația tratamentului antidepresiv cu psihoterapia. De asemenea, este esențială îndepărtarea, corectarea sau gestionarea factorilor care au declanșat depresia. Instituirea precoce a terapiei, cât mai curând de la debutul manifestărilor are beneficii mai mari și conduce la o evoluție mai bună pe termen lung a acestei afecțiuni.

Asistentul medical in psihiatrie are 3 roluri:

1. Ofera ingrijiri medicale calificate (ex. administrarea medicamentelor)

2. Contribuie la asigurarea unor conditii de spitalizare optime (Conditii morale: liniste, sentimentul securitatii, ambianta incurajanta, climat de sociabilitate si conditii materiale: confort, curatenie, ordine.

3. Adoptarea de atitudini psihoterapeutice

Comportamentul asistentului medical este coordonat de anumite principii de baza si anume:

1.Bolnavul psihic este cu adevarat bolnav

2.Bolnavul psihic trebuie respectat ca personalitate umana:

3.Bolnavul psihic cere un efort pentru a fi inteles: acesta este departe de a fi mereu usor de inteles. Astfel - el poate aparea ca ferm, impermeabil, dar sub aceasta aparenta poate exista multa suferinta. Trebuie sa incercam sa 'patrundem dincolo de masca' comportamentele sale sau limbajul sau pot fi de neinteles pentru noi. Aceste comportamente trebuie interpretate, iar limbajul sau 'tradus'- uneori comportamentul bolnavului este o masca a realitatii profunde. Astfel, exuberanta maniacalului poate ascunde deseori o descurajare profunda in fata dificultatilor vietii. Asistentul medical trebuie sa inteleaga ca toate comportamentele bolnavului au un sens.

4. Intre asistentul medical si bolnav trebuie sa se stabileasca raporturi afective:

Fie ca vrem sau nu, intre doua fiinte umane care vin in contact se stabileste intotdeauna un raport afectiv. Acesta poate fi pozitiv (stima, prietenie, dragoste mai mult sau mai putin constienta) sau negativ (repulsie, dispret, ura, desconsiderare).

Indiferenta afectiva fata de cel cu care avem de-a face este si ea o forma de sentiment (o forma voalata de a-1 respinge). Bineinteles, aceste sentimente pot fi amestecate fata de aceeasi persoana (putem fi pe rand atrasi si respinsi de ea).

Cele mai importante calitati necesare unui asistent medical in ingrijirea pacientilor cu depresie reactiva sunt:

a)sa stie sa-si critice propriile reactii fata de bolnav. Aceasta reclama luciditate si moderatie din partea asistentului medical.

b)sa aiva o sensibilitate suficienta dar si un echilibru nervos suficient.

c)sa adopte o atitudine critica in raporturile sociale, in special in cele din cadrul spitalului de psihiatrie (sa lupte pentru raporturi bazate pe demnitate umana)

d)calitatea de a stabili contacte umane. Trebuie sa evitate doua atitudini: atitudinea rece, distanta si atitudinea de a se confesa prea mult pacientului.

e) asistentul medical trebuie sa fie disponibil in mod egal pentru toti pacientii sai. Unii bolnavi ne plac altii nu, existand riscul de-a ne ocupa prea mult de unii si de ai abandona pe altii.

Asistentul medical este un 'observator' al bolnavului sau executa tratamentele, este insotitorul si ghidul bolnavului in timpul spitalizarii si este auxiliar in psihoterapie.

Observarea bolnavului are drept obiective:

- sa ofere medicului informatii utile despre bolnavi, care sa-1 ajute pe acesta la stabilirea diagnosticului si tratamentului corect

- o buna cunoastere a bolnavului care sa permita o buna complianta a acestuia la tratament