Sisteme coloidale disperse cu stabilitate finite utilizate pentru distribuția medicamentelor

1. Emulsii, nanoemulsii si aerosoli

Emulsii. In 1960 a fost descoperita de Wretlind prima emulsie lipidica (intralipidica) utilizata pentru nutritia parentala. Acesta a fost inceputul pentru obtinerea de noi sisteme pentru eliberarea controlata a medicamentelor lipofilice, care pot fi incorporate cu usurinta in picaturi de ulei.

Nanoemulsii. Nanoemulsiile sunt emulsii foarte fine, heterogene, ce contin doua lichide nemiscibile, in care un lichid este dispersat sub forma de nanopicaturi in alt lichid, cu un diametru mediu al picaturii < 100 nm. Ele pot fi preparate prin emulsifierea spontana, precum inversia de faze sau prin utilizarea unui omogenizator cu grad inalt de forfecare, care permite un control mai bun al dimensiunii picaturii si un domeniu larg de compozitii. Nanoemulsiile sunt sisteme foarte fragile. Fiind sisteme transparente si usual foarte fluide, destabilizarea se observa foarte usor, fiind vizibila datorita opacitatii si consistentei (devin cremoase). Exista doua surse majore de instabilitate ale acestor sisteme: una cauzata de natura fazei uleioase si alta ce provine de la adaugarea polimerilor folositi pentru ingrosarea sau gelifierea nanoemulsiei.

Nanoemulsiile ulei-in-apa reprezinta cele mai importante sisteme de transport al medicamentelor parentale, la care medicamentele lipofile sunt dizolvate in miezul emulsiei. Degradarea picaturilor ce contin medicament lipofil are loc foarte repede cand s-a administrat intravenos, astfel nu se realizeaza o eliberare intarziata. Dupa intrarea in circulatia sangvina, emulsiile grase sunt tratate ca o grasime ce apare natural si prin urmare este hidrolizata rapid de enzimele lipaze.

Emulsiile multiple sunt sisteme complexe si instabile termodinamic care combina o emulsie U/A si alta A/U intr-un singur “vehicul”. Emulsia multipla a fost utilizata ca mijloc de distributie a medicamentelor catre anumite tinte din corp fara efecte adverse ale acestor medicamente asupra altor organe si prelungirea eliberarii medicamentelor cu un timp de injumatatire biologic scurt. In plus, emulsia multipla a fost recent utilzata ca mediu de reactie pentru sinteza microsferelor polimerice ce contin incapsulate medicamente, peptide sau proteine prin metoda evaporarii solventului. In procesul de evaporare, medicamentul este dispersat intr-un solvent nemiscibil in apa ce dizolva polimerul, si apoi aceasta emulsie rezultata este emulsifiata intr-o faza continua apoasa.

Aerosoli. Aerosolii sunt dispersii ale unor picaturi de lichide sau particule solide intr-un gaz. Astfel de sisteme sunt de interes pentru distributia unor proteine terapeutice si a peptidelor, deoarece pot circula in reteaua sangvina, incepand din epiteliul alveolar, fara intensificatori de penetrare si deoarece bolile respiratorii pot fi tratate prin actiunea directa la partea de interes. In pofida stabilitatii lor finite, sistemele coloidale disperse de tipul emulsiilor si aerosolilor prezinta cateva avantaje ca sisteme de distributie a medicamentelor. De exemplu, emulsiile ofera ofera oportunitati pentru solubilizarea unor cantitati relative mari de ingrediente active hidrofobe, cu avantaje le associate, de exemplu: solubilitatea efectiva a medicamentului, viteza de eliberare a medicamentului, stabilitatea chimica si mascarea gustului. Cantitatea de surfactant necesara este in general scazuta, si surfactantii sunt relative netoxici.

2. Lipozomi

Lipozomii sunt definiti ca fiind vezicule uni- sau multilamelare, cu dimensiuni ce variaza de la 20 nm la cativa μm, in care un volum de apa este inconjurat in totalitate de o membrana lipidica (bistraturi de surfactanti lipidici precum: fosfolipide, colesterol, glicolipide). Lipozomii, similar altor tipuri de transportori coloidali de medicamente, pot fi stabilizati steric prin modificarea suprafetei lipozomale cu polietilenoxid (PEO). Aceste tipuri de lipozomi cu suprafata modificata prezinta un interes deosebit in acest context, datorita timpilor de circulatie relative lungi si distributiilor relative uniforme in tesut ale acestor sisteme dupa administrare intravenoasa.

Lipozomii au fost dezvoltati cu scopul de a reduce efectele toxice secundare ale medicamentelor incorporate si pentru cresterea eficacitatii tratamentului. Ei sunt utilizati pentru distributia medicamentelor datorita proprietatilor lor unice, fiind capabili sa transporte ambele categorii de molecule, hidrofobe si hidrofile. Dimensiunea veziculelor joaca un rol important in activarea complementara si transparenta sistemului mononuclear fagocit (MPS) al lipozomilor.