Strategii de recuperare a deficiențelor de coloană la școlarul mic

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Este unanim recunoscut faptul că starea de sănătate a şcolarului reflectă bunăstarea acestuia şi este, în esenţă, expresia condiţiilor sociale, economice şi de mediu în care trăieşte şi se dezvoltă acesta.

Existenţa unor deficienţe fizice afectează sănătatea, creşterea şi dezvoltarea copilului şi nu în ultimul rând evoluţia sa în perioada de adult.

Tot mai mulţi şcolari suferă de boli datorate deformării uşoare sau severe ale coloanei vertebrale, sub formă de cifoză, lordoză, scolioză, ceea ce conduce la diminuarea confortului personal şi implicit la reducerea capacităţii de efort fizic şi intelectual, respectiv la modificări ale formei cutiei toracice cu implicaţii asupra capacităţii vitale respiratorii.

Aceste deformări care apar la populaţia de vârstă şcolară, sunt cauzate în special de poziţia incorectă adoptată de elev în bancă, respectiv de designul băncilor (scaunelor) care favorizează la rândul lui apariţia atitudinilor vicioase.

O data cu creşterea gradului de informare a populaţiei privind sănătatea tinerilor a crescut si atenţia acordată deformărilor coloanei vertebrale. Tot mai frecvent ortopedul si kinetoterapeutul sunt puşi în situaţia de a examina si ulterior a proceda la diverse manevre terapeutice din care un rol primordial îl au recuperarea si kinetoterapia.

Prezenta lucrare urmăreşte depistarea precoce a acestor deficienţe la populaţia de vârstă şcolară, în scopul eficientizării corectării acestor deformaţii aflate în stadiu incipient, în vederea ameliorării şi recuperării, pentru îmbunătăţirea performanţelor profesionale.

"Reabilitarea reprezintă o formă de asistenţă medico-socială complexă, dar în acelaşi timp unitară în concepţie, care se desfăşoară continuu şi are ca scop final recuperarea deficienţelor în societatea productivă, mijloacele ei de acţiune urmărind obţinerea unor valori optimale ale tuturor celor patru parametri vitali ai oricărui individ: capacitatea morfo-funcţională, starea psihică, pregătirea profesională şi condiţia socială" (Baciu Cl., 1981).

Pentru o reabilitare cât mai bună a şcolarului se acţionează prin anumite mijloace, şi anume: recuperarea fizică medicală, readaptarea psihică, educarea-reeducarea şcolară şi readaptarea socială.

CAPITOLUL II

CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE

II.1. Noţiuni de anatomie a coloanei vertebrale

Profesorul Bywaters (citat de Dumitru D. 1984) spunea: "Coloana vertebrală ne conferă simetria corpului şi direcţia de mişcare. Ea înconjoară şi protejează sistemele noastre de comunicare şi face posibilă atât mobilitatea cât şi stabilitatea noastră, datorită suprapunerii mai multor piese osoase provenite din tubul cartilaginos original."

Coloana vertebrală (după Sbenghe T, Kinesiologie 2005) este o structură cu două funcţii contradictorii:

- o funcţie care conferă stabilitate, asigurând statica corpului;

- şi una dinamică, asigurând flexibilitatea trunchiului si gâtului.

Sub raportul stabilităţii, coloana determină posturile de bază: decubit, şezând, ortostatică.

Este segmentul cel mai important al aparatului locomotor, fiind reprezentată de o tijă osoasă lungă situată pe linia mediană şi posterioară a corpului. De ea sunt legate toate celelalte segmente ce alcătuiesc trunchiul - toracele si bazinul - , pe coloană inserându-se şi membrele superioare si inferioare prin intermediul centurilor scapulară şi pelviană.