Streptococii

Din genul Streptococcus fac parte : Streptococcus pyogenes (hemolitic) şi Streptococcus pneumoniae (pneumococul). Pentru prima dată streptococii au fost observaţi de către Bilrot, în 1874, şi Pasteur, în 1879. Mai detaliat au fost studiaţi de F. Rosenbach (1884).

Morfologia. Streptococii reprezintă microorganisme de formă sferică. Diametrul fiecărui loc constituie în medie 0,6-1 mcm, însă pentru ei e caracteristic polimorfismul: se întîlnesc coci mărunţi şi mari, celule strict sferice şi ovale. Streptococii sunt dispuşi în lanţ, ceea ce reprezintă rezultatul diviziunii lor într-un singur plan. Lanţurile au lungime diferită. Pe mediile compacte de cultură, de regulă, se formează lanţuri scurte, iar pe mediile lichide – lanţuri alungite. Streptococii sunt imobili şi nu formează spori. Culturile imediat izolate uneori formează capsule. Pe secţiunile ultrafine se observă microcapsula, sub care sunt dispuse anvelopa tricelulară şi membrana citoplasmatică elementară. Sunt microorganisme grampozitive.

Cultivarea. Streptococii reprezintă microorganisme anaerobe facultative. Cresc la temperatura 37˚C şi pH 7,6 – 7,8. Mediile optime sunt considerate acele ce conţin sînge sau ser sangvin. Pe mediile de cultură compacte, formează colonii mărunte, plate, opace, de culoare cenuşie. Pe geloza cu sînge, unele varietăţi de streptococi formează zone hemolitice. Streptococii β-hemoltici formează zona clară de hemoliză, iar streptococii α-hemolitici generează o zonă mică de nuanţă verzuie (este rezultatul trecerii hemoglobinei în methemoglobină). Se întîlnesc streptococi, ce nu hemolizează geloza cu sînge.

Pe bulionul zaharat, streptococii formează sediment dispus pe pereţii sau fundul vasului, bulionul rămînînd în acest timp limpede.

Proprietăţile fermentative. Streptococii posedă proprietăţi zaharolitice. Ei scindează glucoza, lactoza, zaharoza, manita (nu întotdeauna) şi maltoza şi elimină acizi organici. Streptococii au proprietăţi proteolitice slab evidenţiate. Ei coagulează laptele, însă nu lichifiază gelatina.

Sinteza toxinelor. Streptococii produc un şir de exotoxine:

1. streptolizine – distrug eritrocitele (o-streptolizina posedă acţiunie cardiotoxică);

2. leucocidina – descompune leucocitele (este produsă de suşele deosebit de virulente);

3. toxina eritrogenică (scarlatinică) – determină tabloul clinic al scarlatinei: intoxicarea, reacţii vasculare, erupţii ş.a. Sinteza toxinei eritrogenice este determinată de prezenţa profagului;

4. citotoxinele – posedă capacitatea de a provoca glomerulonefrite.

Structura antigenică şi clasificarea. La streptococi au fost înregistraţi diferişi antigeni. Citoplasma celulei conţine antigenul de natură nucleoproteidică, care serveşte în calitate de caracter specific pentru toţi streptococii. Pe suprafaţa anvelopei celulare sunt dispuşi antigenii proteici tipici. Anvelopa celulară a streptococilor conţine antigenul polizaharidic de grupă.

În funcţie de compoziţia fracţiei polizaharidice responsabilă de grupa specifică, toţi streptococii se împart în mai multe grupe, indicate cu literele mari ale alfabetului latin A,B,C,D ş.a.m.d. pînă la S. În afară de grupe, streptococii sunt despărţiţi în tipuri serologice, care se notează cu cifre arabe.

- Grupa A include 70 de tipuri. În această grupă sunt incluşi majoritatea streptococilor, care cauzează diverse boli la om.

- Grupa B include, în special, streptococi facultativi patogeni pentru om.

- Grupa C include streptococi patogeni pentru om şi animale.

- Grupa D constă din streptococi nepatogeni pentru om, însă din această grupă fac parte enterococii, caare populează intestinul omului şi animalelor. Nimerind în alte organe, enterococii cauzează procese inflamatorii: colecistite, pielite ş.a. Deci, ei pot fi numiţi microorganisme facultativ patogene.

Apartenenţa culturilor izolate la una din grupele serologice se determină cu ajutorul reacţiei de precipitare cu serurile de grupă. Pentru determinarea tipurilor serologice, se aplică reacţia de aglutinare cu serurile specifice de tip.

Cele mai raspîndite specii de streptococi în patologia umană sunt: S.pyogenes, S.agalactiae, S.faecalis, S.faecium, S.durans, S.anginosus, S.mutans, S.sanguis, S.salivarius, S.mitis, S.pneumoniae.