Supravegherea epidemiologică a infecțiilor nosocomiale

EVALUAREA RISCULUI PE CATEGORII DE LOCURI DE MUNCA SI ACTIVITATI PRESTATE DE PERSONALUL MEDICO-SANITAR IN FUNCTIE DE CONTACTUL CU SANGE SI ALTE LICHIDE BIOLOGICE

Conform expunerii OMS sub infecţie nosocomială se subînţelege orice maladie infecţioasă, care afectează pacientul ca rezultat al spitalizării sau adresării după asistenţă medicală, sau maladie infecţioasă care afectează lucrătorul medical al instituţiei sanitare ca urmare a îndeplinirii obligaţiunilor funcţionale, indiferent de momentul apariţiei simptomelor în timpul sau după aflare în instituţia sanitară.

Infecţiile nosocomiale tot mai evident devin o problemă medicală, socială şi economică, determinată de frecvenţa lor sporită care, chiar şi in spitalele bine utilate, pot atinge ponderea de 15-20% din numărul pacienţilor internaţi, iar in serviciile de nou născuţi, chirurgie, terapie intensivă, arsuri – 27-32%, şi se inscriu printre primele cauze de deces.

Explorările OMS, efectuate in 14 ţări ale lumii, au constatat că nivelul de

răspandire a infecţiilor nosocomiale constituie 8,7-21,0% din numărul de bolnavi internaţi.

O problemă arzătoare constituie infecţiile nosocomiale in sectiile de chirurgie şi terapie intensivă. Conform R.P.Wenzel-Baltimor (1987) frecvenţa cazurilor de infecţii nosocomiale in secţiile de chirurgie constituie in medie 6 –8%, in dependenţă de caracterul intervenţiei chirurgicale, variind in diverse compartimente ale chirurgiei, de la 1 la 14%, iar 42% din decese după intervenţiile chirurgicale sunt condiţionate de infecţiile septico-purulente.

Infecţiile nosocomiale ca fenomen, cat şi particularităţile lor epidemiologice, sunt determinate de mai mulţi factori. Totodată, riscul de contaminare şi specificul patologiei nosocomiale sunt in funcţie directă de profilul instituţiei medicale şi de factorii de risc specifici acestor instituţii.

Definitia infectiei nosocomiale se bazeaza pe : date clinice (ex. clinic), date de laborator si alte teste de diagnostic.

Dovada clinica deriva din observarea bolnavului sau din analiza informatiei din foaia de observatie a pacientului si alte evidente din salon sau din unitate. Dovada de laborator consta in rezultatele culturilor, testelor de detectare a antigenelor sau anticorpilor si metodelor de vizualizare microscopica. Alte teste de diagnostic cum ar fi: rezultatele examenelor radiologice, ultrasunete, tomografie computerizata, rezonanta magnetica, imagini cu radioizotopi, examene endoscopice, biopsii si aspiratie cu acul (punctie).

Diagnosticul de infectie stabilit de medic, derivat din observatia in timpul actului chirurgical, observatia endoscopica sau alte studii de diagnostic, sau bazat pe judecata clinica este un criteriu acceptabil pentru o infectie, cu conditia sa nu fie dovezi contrarii.

Pentru ca o infectie sa fie dovedita ca nosocomiala trebuie sa nu existe dovada ca infectia era prezenta sau in incubatie in momentul internarii in spital.

Trebuie considerate ca nosocomiale si infectiile dobandite in spital, dar diagnosticate dupa iesirea din spital (infectia nou-nascutului, rezultata prin trecerea prin tractul genital si diagnosticata dupa externare).

Nu se considera infectie nosocomiala infectia asociata cu o complicatie sau o extindere a unei infectii prezente la internare, daca nu s-a schimbat agentul patogen sau daca semnele nu arata o noua infectie, precum si infectia transplacentara la nou-nascut (ex. herpes simplex, rubeola, sifilis, citomegalovirus, toxoplasmoza) si care devine evidenta la scurt timp de la nastere.

Fiecare caz de infectie nosocomiala trebuie dovedit ca se datoreaza spitalizarii sau ingrijirilor medico-sanitare ambulatorii in unitati sanitare.

Principiile fundamentarii activitatii de prevenire a infectiilor nosocomiale:

(1) Prevenirea infectiilor nosocomiale este un obiectiv permanent al activitatii profesiunii medico-sanitare si un criteriu de evaluare a calitatii managementului din unitatile sanitare.

(2) Supravegherea si controlul infectiilor nosocomiale sunt obligatii profesionale si de serviciu pentru toate categoriile de personal medico-sanitar si auxiliar sanitar din unitatile ofertante si prestatoare de servicii si ingrijiri medicale.

(3) Activitatea de asistenta medicala si ingrijirile aferente acesteia au loc in conditii de risc recunoscute, motiv pentru care eradicarea sau eliminarea infectiei nosocomiale nu este posibila, dar, controlul eficient al manifestarii cantitative si calitative a morbiditatii specifice poate fi realizat prin diminuarea riscului la infectie si eliminarea infectiilor evitabile prin activitate preventiva.

(4) Unitatile sanitare ofertante ale serviciilor medicale si de ingrijire conexa actului medical sunt obligate sa desfasoare, pentru personalul propriu sau contractant al serviciilor externalizate, activitati de perfectionare profesionala si educatie, inclusiv in domeniul prevenirii si combaterii infectiilor nosocomiale.

(5) Activitatea de prevenire a infectiilor nosocomiale se organizeaza si se desfasoara in toate unitatile prestatoare de servicii medicale si de ingrijire pe baza unui plan propriu de supraveghere si control a infectiilor nosocomiale.

(6) Planul cuprinde, distinct pentru fiecare unitate si sectie de profil, protocoale de proceduri si manopere profesionale, standarde de ingrijire si de tehnici aseptice si alte normative specifice privind conditiile de cazare, igiena si alimentatie, necesare pentru implementarea activitatilor programate.

(7) Nerespectarea prevederilor legale si ale normativelor profesionale privind asigurarea calitatii actului medical, conditiile de asepsie-antisepsie, igiena, cazare si alimentatie, in scopul prevenirii infectiilor nosocomiale, atrage dupa sine responsabilitatea individuala a personalului sau dupa caz, a institutiei ca persoana juridica, in conformitate cu legislatia in vigoare.

Obligatiile principale in activitatea de prevenire a infectiilor nosocomiale:

(1) Obligatiile unitatii:

a. Stabilirea obiectivelor fezabile in ceea ce priveste actiunile de supraveghere si control a infectiilor nosocomiale si de pregatire profesionala specifica realizarii acestora;

b. Elaborarea si adoptarea Planului anual de supraveghere si control

a infectiilor nosocomiale cu actiunile si activitatile necesare realizarii obiectivelor propuse si nominalizarea atributiilor si responsabilitatilor de la toate nivelele si componentele activitatii profesionale si manageriale din unitate;

c. Asigurarea unui mediu profesional si functional-organizatoric adecvat, care sa favorizeze utilizarea unor metode si modele eficiente pentru realizarea activitatilor si responsabilitatilor asumate prin Planul anual de supraveghere si control a infectiilor nozocomiale;

d. Crearea unor conditii igienico-sanitare adecvate profilului activitatilor sub aspect edilitar, dotari nemedicale, incalzire, iluminat, aprovizionarea cu apa, alimentatie, indepartarea reziduurilor, cai de acces, etc;

e. Asigurarea, in cadrul bugetului alocat, a finantarii adecvate pentru realizarea activitatilor in concordanta cu obiectivele si actiunile propuse in Planul anual de supraveghere si control a infectiilor nosocomiale;

f. Evaluarea indeplinirii atributiunilor si asumarea responsabilitatilor prevazute in planul de supraveghere si control a infectiilor nosocomiale, ori de cate ori situatia epidemiologica o impune, respectiv in cadrul bilantului anual de activitate, prezentat in fata consiliului de administratie al unitatii.