Ulcerul Gastroduodenal

Introducere

Este o boala digestiva organica majora, reprezentând cauza cea mai frecventa a durerilor din etajul superior al abdomenului la barbatul de vârsta adulta.

Ulcerul gastroduodenal (UGD) este definit drept afectiunea digestiva organica benigna de larga raspândire, particulara omului, ce se caracterizeaza prin formarea ulcerului rotund în acele segmente ale tubului digestiv care vin în contact cu secretia gastrica.

Daca ulcerul gastric (UG) si ulcerul duodenal (UD) reprezinta aceeasi boala cu topografie deosebita sau sunt boli diferite cu patogenie particulara, nu exista unanimitate de vederi. Confruntând debitul secretor gastric cu localizarea ulcerului se diferentiaza doua sau trei tipuri de UGD. În acest sens, ulcerul duodenal, ulcerul piloric, ulcerul prepiloric si ulcerul mixt s-ar datora hipersecretiei gastrice, iar ulcerul corpului gastric reducerii capacitatii de rezistenta a mucoasei. Alti autori atribuie ulcerul duodenal hipervagotoniei, iar ulcerul gastric hipergastrinemiei. Între aceste doua variante topografice ale ulcerului exista deosebiri semnificative în ceea ce priveste vârsta medie, repartizarea pe sexe, prevalenta, modificarile genetice, frecventa grupelor sanguine si a statusului secretor.

În pofida diferentelor mentionate, exista numeroase dovezi în favoarea unei patogenii comune pentru ulcer gastric si duodenal. La acesti bolnavi rolul excesului secretiei clorhidropeptice sau al deficitului rezistentei mucoasei este diferit.

Epidemiologie

Statisticile necropsice evalueaza prevalenta UGD la 7,8% la barbati si la 4% la femei. La adultii trecuti de 35 de ani, 13% dintre barbati si 5% dintre femei sufera de UD si 3,9% dintre barbati de ulcer gastric.

În tara noastra prevalenta UGD este evaluata la aproximativ 4%,corelându-se cu scaderea incidentei bolii pe plan mondial.

În ultimele doua decenii, UGD în tara noastra apare ca o boala digestiva cronica benigna, probabil familiala, cu o penetranta în scadere si cu caractere epidemiologice si clinice de stabilitate. Rata interventiei chirurgicale a scazut considerabil, boala fiind în general controlata de terapia cu inhibitori ai receptorilor de histamina II sau ai pompei de protoni.

În tarile subdezvoltate se înregistreaza o incidenta crescuta a ulcerului duodenal, inclusiv în zonele rurale. Raportul dintre ulcerul duodenal si ulcerul gastric este de 20/1, iar dintre sexul masculin si cel feminin de 10-20/1. Vârsta medie este cu 10 ani mai redusa decât în tarile dezvoltate.

În tara noastra, ponderea ulcerului duodenal a crescut de la 74 la 90,7%, cu o proportie a sexului masculin în jur de 68% si cu cresterea vârstei medii.

Etiologie

I. Factorii genetici

În favoarea rolului ulcerogenic al acestor factori pledeaza urmatoarele observatii :

1. Incidenta familiala

Incidenta familiala este mentionata în 15-50% din cazuri. La noi în tara antecedentele familiale ulceroase sunt înregistrate la bolnavii de UD în 17,7% din cazuri, iar în UG la 23%. Descendentii din parinti ulcerosi prezinta precoce manifestari clinice ulceroase, sugerând caracterul familial al bolii. Frecventa UGD este de 2-3 ori mai mare la rudele de gradul I ale bolnavilor ulcerosi decât la rudele de gradul I ale populatiei de control. La copilul ulceros, proportia istoriei familiale este de 62%. Concordanta UGD la monozigoti este de 50%, iar la dizigoti de 14%.

2. Grupa sanguina

Subiectii de grupa sanguina 0(I) manifesta un risc ulcerigen crescut cu 30-40%, iar cei care asociaza si statusul nesecretor cu 40-50% mai mare. Aceasta predispozitie este explicata de determinismul genetic al compozitiei mucusului gastric, unitatea glucidica terminala a acestuia fiind influentata de antigenele de grupa sanguina, antigenului H corespunzându-i fucoza. Mucusul gastric de la subiectii de grupa sanguina 0(I) exercita o capacitate de protectie insuficienta a mucoasei gastrice. Ulcerosii de grupa sanguina 0(I) manifesta un risc cu 9% mai mare pentru dezvoltarea hemoragiei digestive, explicat prin deficitul de globulina antihemofilica si prin excesul de fibrinolizina.

Statusul nesecretor asociat cu grupele sanguine A(II), B(III) si AB(IV) mareste riscul pentru dezvoltarea UGD cu 49% fata de statusul secretor, iar asociat grupei sanguine I, cu 146%. Riscul relativ pentru UD al indivizilor de grupa sanguina 0(I) este evaluat la 1,3, al subiectilor cu status nesecretor la 1,5, iar al indivizilor care cumuleaza ambele gene la 2,5.

3. Penetranta variabila a bolii la diversele populatii

Boala este aproape necunoscuta în Himalaya, Indonezia si Africa de Sud, în aceasta din urma afectând mai putin de 1% din populatie. În Sumatra boala predomina la chinezi, cu o proportie de 11% fata de 0,6% la indonezieni. În statul Madras si sudul Indiei penetranta UD este de 15 ori mai mare decât în statele din nord. La unele populatii proportia UG este mult mai mare decât la UD.