Uveitele - Caractere Generale

Structura aparatului ocular:

Aparatul vizual, cel mai important organ de simt, informeaza sistemul nervos central asupra tuturor modificărilor care au loc in mediul înconjurător.

Functioneaza pe principiul sistemul cibernetic, adica are in exterior globul ocular numit si "aparatul de luat vederi", apoi cai de transmisie a mesajului si centri corticali de interpretare a imaginii.

Globul ocular este in general de forma sferica si are o structură formata din trei membrane:

- membrana externă, numită sclerotica, de culoare albă sidefie, fibroasa si rezistenta, inextensibila la adult, dar uşor extensibila in prima copilarie, este numita si scoica sclerala,deoarece mentine forma globului ocular si a fost asemuita cu sistemul osos din alte parti ale organismului.

Este formata din fibre conjunctive-elastice, impletite in patru straturi, in sistem de retea de balon, care ii da rezistenta si starea opaca, netransparenta. Aceste fibre iau naştere prin secretarea de substante colagene si mucopolizaharizi a unor celule numite fibrocite. Daca genetic aceste celule nu au mesaj normal de sintetizare a acestor substante, apar fibre cu rezistenta redusa, care prin presiunea continutului globului ocular se alungesc sau isi

modifica forma, putand sa duca la tulburari de refractie cum este miopia, astigmatismul,cheratoconul.

Corneea are principalul rol optic de a permite patrunderea radiatiilor luminoase si, prin puterea ei de refractie de 40 de dioptrii, de a devia traiectoria luminii, pentru a ajunge la retina.

- membrana mijlocie este numită uveea si se imparte in: uveea anterioară si uveea posterioara, uveea anterioara cuprinde la randul ei doua elemente: corpul ciliar si irisul.

Corpul ciliar este format de muschii ciliari si procesele ciliare.

Muşchii ciliari sunt netezi, nesupusi vointei si functionează reflex, avand legaturi foarte fine cu lentila cristaliniana transparenta. Indeplinesc cea mai importanta functie optica oculara si anume punerea la punct a imaginii pe care o fixam de la orice distanta. Aceasta este functia de acomodatie vizuala, necesara unei vederi clare in privirea de la orice distanta dorim. Muschii actioneaza prin contractie sau relaxare asupra cristalinului.

Procesele ciliare, bogat vascularizate, secreta umoarea apoasa necesara mentinerii presiunii normale intraoculare, precum si nutritiei formatiunilor care nu au vase, cum sunt corneea si cristalinul.

Irisul, membrana diafragmatica situata vertical in fata cristalinului este colorata diferit de la subiect la subiect, de la rasă la rasă. Central, irisul are un orificiu numit pupila.Pupila isi poate micsora sau mari diametrul in raport cu lumina din mediul exterior, avand in mod reflex rolul de a doza cantitatea de lumina ce patrunde in interiorul ochiului pana la retina.

Uveea posterioara, cunoscuta si sub numele de coroida, este asemuita cu un burete vascular, deoarece contine aproape in totalitate numai vase de diferite marimi, care au rolul de a hrăni retina si celelalte componente oculare.Coroida contine si un pigment, care realizeaza aşa numita camera obscura a ochiului.

- a treia membrana a ochiului este retina, de tip nervos, formată din 10 straturi în care există 3 tipuri de neuroni: primul neuron: conul şi bastonaşul; al doilea neuron celula bipolară şi al treilea neuron celula ganglionară.

La acest nivel se face transformarea radiatiei luminoase in energie electrica, care transmite mesajul vizual la scoarta cerebrala. Conurile si bastonasele sunt neuronii cei mai importanti, care contin substantele fotosensibile si anume iodopsina si rodopsina, substante care au in compozitia lor ca element esential vitamina A. Conurile sunt asezate in centrul

fundului de ochi in zona numită macula optica (pata optica).

Exista in general pana la aproximativ 8.000.000 de celule, care se ocupa cu perceperea formei elementelor fixate (simtul formelor) si cu distingerea luminii monocromatice, deci a culorilor (simtul cromatic).

Bastonasele sunt cu aproximatie in numar de peste 60.000.000 elemente si au proprietatea de a sesiza intensitati de lumina din ce in ce mai reduse, adica permit orientarea in lumina redusa, in intuneric (simtul luminos).

Excitantul specific al acestor celule neuroni este radiatia electromagnetica, adica lumina compusa alba, formata din particule foarte fine numite fotoni sau cuante de lumina. Cuantele de lumina patrund in ochi prin mediile transparente si refringente, cum sunt corneea, umoarea apoasa, cristalinul si corpul vitros. Ajunse la conuri si bastonase, determina

un microbombardament, deoarece au masa si viteza, rupand molecula de substanta fotosensibila (iodopsina si rodopsina). Are loc o transformare fotofizicochimică, ce se face prin rezonanta paramagnetica si electronii sunt aruncati pe orbite externe, determinand o diferenta de potential. Aceasta diferenta de potential se transmite prin ceilalti neuroni (celule bipolare si ganglionare), prin nervii optici si caile optice pana la scoarta cerebrala, unde se formeaza imaginea prin mecanism psihic.